Arhivă după lună:decembrie 2012

  • Eu simt că perioada în care ne speriau cu deportările, pe de o parte, şi cu unirea cu România fascistă, pe de altă parte, a trecut. Vine o vreme în care vom alege politicienii după alte criterii. După care ne pare mai frumos. Iar asta înseamnă cum fiecare din ei vorbeşte cu noi, nu către noi. Comunicarea nu înseamnă Internet, evident, dar este amuzant să ne uităm puţin peste paginile pe Facebook ale politicienilor moldoveni. De uitat peste restul e prea obositor şi de comentat, ar costa. 1. Mihai Ghimpu Are 5000 de prieteni si cam 1500 de subscriberi. Ca şi toate paginile de FB puţine şanse să fie administrată chiar de Mihai Ghimpu, deunăzi, pagina părea administrată de un etern melancolic în căutare de şanse. Fiind sâmbătă seara postările erau scrise chiar poate după două-trei pahare de vin. De exemplu: La cat de important este pentru noi ziua de azi, ziua de maine si daca inteleg moldovenii acest lucru. Maine e duminica si odata ce e duminica face sa ne intrebam. [...]

    Citește mai departe
  • Eu ţin minte când eram în rând la arhivă şi o doamnă venise cu o faţă pierdută şi zise: -          Ia hochu rumynskoe grajdanstvo, 4to mne nado delati! Ani de-a rândul m-am uitat cum reprezentanţi bravi ai moldovenismului luau cetăţenia română, dar eu stăteam în rânduri la viză. *** Am certificat de naştere românesc şi nu o să fiu ipocrită să povestesc că e pentru a restabili adevărul istoric. Identitatea e în minte şi în inimă; în ce asculţi, ce citeşti, cum pielea se face de găină când asculţi pe Enescu sau pe Porumbescu, în sentimentul că eşti acasă, chiar şi peste graniţă şi bucuria când vreun român mai ia un premiu la Cannes. O să îmi fac paşaport românesc pentru a putea călători liber în lume. *** Orice paşaport înseamnă drepturi şi obligaţii. Votul este iraţional, aşa că nu merită aici de început istoria de ce votăm, cum votăm, cum alegem şi ce facem după asta. Iar în majoritatea statelor oamenii sunt nemulţumiţi de politicienii lor şi de obicei nu au pentru ci[...]

    Citește mai departe
  • Pentru a citi ascultaţi asta. Am luat o hotărâre istorică să nu mai cumpăr magnete. Toţi pot asta. Eu am să scriu pe unde am fost, să nu uit. *** Între deadline-uri, nu plănuieşti ce să vizitezi şi încotro să o apuci de la staţie. Am ajuns în oraş pe la 12 ziua. Şi cum eu nu prea merg la biserică, dar tare multă muzică ascult, m-am dus la catedrale şi am lăsat muzeul Beatles pe altă dată. Catedrala anglicană din Liverpool e cea mai mare din UK, a treia din Europa şi a cincea din lume. Şi da, e enormă. Nenea de la intrare, bătrân, cu ochelari şi cu un fel de robă ne-a întrebat, unde e asta Moldova, că săptămâna trecută a mai venit cineva şi a zis că e din Moldova şi prima dată a auzit despre această ţară (Dacă acel cineva îmi citeşte cumva blog-ul, zi!). I-am arătat pe hartă. Ne-a povestit că construcţia catedralei a începută în 1904  şi a fost terminată prin '78. Liverpool-ul era un bogat port şi oamenii de afaceri au donat bani pentru construcţie. Azi este nevoie de 40,000 de[...]

    Citește mai departe