Despre comunicare sau cine stă în spatele

Eu simt că perioada în care ne speriau cu deportările, pe de o parte, şi cu unirea cu România fascistă, pe de altă parte, a trecut. Vine o vreme în care vom alege politicienii după alte criterii. După care ne pare mai frumos. Iar asta înseamnă cum fiecare din ei vorbeşte cu noi, nu către noi.

Comunicarea nu înseamnă Internet, evident, dar este amuzant să ne uităm puţin peste paginile pe Facebook ale politicienilor moldoveni. De uitat peste restul e prea obositor şi de comentat, ar costa.

1. Mihai Ghimpu

Are 5000 de prieteni si cam 1500 de subscriberi. Ca şi toate paginile de FB puţine şanse să fie administrată chiar de Mihai Ghimpu, deunăzi, pagina părea administrată de un etern melancolic în căutare de şanse. Fiind sâmbătă seara postările erau scrise chiar poate după două-trei pahare de vin. De exemplu:

La cat de important este pentru noi ziua de azi, ziua de maine si daca inteleg moldovenii acest lucru. Maine e duminica si odata ce e duminica face sa ne intrebam. Ce fel de duminici ne dorim, libere, crestine, ale noastre europene s-au ale strainului – tariste-sovine, sovietice-sangeroase s-au euro-asiatice. O Doamne cat de important este pentru moldoveni ziua de azi, de ce oare nu intelegem cu totii, ca numai atunci cand stii ce vrei azi, maine la sigur va fi o zi cu soare, fara nori si rataciri. O Doamne cat de important este ziua de azi! (Copy paste de pe pagină)

Pagina domnului Ghimpu a vrut să ne amăgească că e scrisă din suflet şi a făcut o asemenea combinaţie:

Duminică, 9 decembrie 2012, voi participa la acţiunile de comemorare a victimelor regimului ocupaţiei sovietice şi a regimului totalitar comunist care se vor desfăşura în localitatea Chişcăreni din raionul Sângerei.
Mitingul de comemorare a victimelor represiunilor sovietice va începe la ora 11.00.

Un simplu comunicat de presă, în care este strecurat voi participa.Încă puţin şi mă lăsam amăgită!

Dar este activitate, apar fotografii, domnul Ghimpu se gândeşte la noi. Un detaliu interesant este like-ul la pagina lui Vlad Plahotniuc. Micile detalii.

2. Vlad Filat.

FB-prietenul meu, Vlad Filat, are 5000 de prieteni şi aproximativ 930 de subscriberi şi mai are o pagină cu aproape 7000 de like-uri. Pe ambele profiluri este o mare plictiseală, aproape ca pe site-urile partidelor. Puse link-uri despre partenerii noştri europeni şi un fel de comentariu vreo două propoziţii copy paste din ştire. În ziua când partidul împlineşte cinci ani – linişte! 7000 de persoane cu aşteptări şi ei primesc nişte comunicate de presă.

3. Vlad Plahotniuc a început să fie tot mai activ pe Facebook. Pagina are 3000 de like-uri. Statusuri lungi despre vizite, despre dat în judecată, felicitări noilor membri şi tot aşa. Scrie parcă corect, parcă la temă, exagerat de artificiale, dar, deh, aşa-i în politică, deşi puţină naturaleţe nu strică.

La început lumea comenta răutăcios, acum pune like-uri. E bine când cineva se gândeşte la tine şi plăteşte oameni care să scrie status-uri pe Facebook.

4. Marian Lupu. Nicio activitate. Deşi 5000 de prieteni şi peste 1000 de subscriberi aşteaptă ceva.

5. Vladimir Voronin. Se înţelege oarecum că nu este nicio activitate. Deşi un potenţial bun prieten de-al lui, Hugo Chavez, se bucură de o popularitate enormă pe Twitter. Există însă grupul PCRM pe Facebook, în care Ion Ceban mai este membru. Se mai întâmplă şi în viaţă oamenilor simpli: parcă eşti într-o relaţie pe Facebook, dar de fapt, demult relaţie nu e.

6. David Cameron are un asemenea cover photo:

Super dulce. 175 de mii de like-uri pentru 63 de milioane nu e tare mult, dar el se străduieşte. Îi felicită pe Kate şi pe William. Tare se mai bucura în timpul jocurilor olimpice. Da, majoritatea postărilor arată ca nişte comunicate de presă, dar îşi aminteşte de AIDS Day, de persoanele cu dizabilităţi, despre diabetici şi arată că îi pasă de toţi cetăţenii.

Şi lui David Cameron nu îi este uşor. De fapt, e mult mai dificil să fii conservator faţă în faţă cu laburişti din generaţie în generaţie decât în faţa unor alegători dezorientaţi care votează de fiecare dată diferit şi de fiecare dată le e ruşine de votul lor. Prima apariţie pe Twitter a lui Cameron a fost tristă: „Piss off you absolute cock-womble” şi multe cuvinte urâte.

 

Paginile pe Facebook sunt irelevante, dar tot vreo 3000 sau 7000 de oameni au aşteptări. Ar fi bine să ştiu că cineva se gândeşte la mine. Vremurile în care votăm din cauza unor şantajuri emoţionale şi că acuşi vine sfârştiul lumii au trecut. Din păcate comunicare de sus, către cetăţeni a rămas. Cum a zis Sergiu Sârbu: eu cred ca sfârşitul lumii va fi la nesfârşit.

Dar noi suntem buni, şi-i ajutăm la comunicarea pe Internet, de exemplu, pagina Moldoveni celebri. Dăm like.