Frica

Pentru că trebuie de scris.

***

Eu nu mă tem de greaţă, greaţa periodică e o stare normală a oamenilor care au citit mai mult de o carte sau a celor care n-au citit, dar ascultă pe alţii. Greaţa e pentru echilibru, să deosebim şi să apreciem frumosul, dreptatea şi raţiunea. Eu mă tem de frică. Frica de sistem, nu de mers pe întuneric prin Chişinău. Frica ce face o familie şi un sat întreg să tacă despre o crimă, frica ce face politicienii să ascundă lucruri, frica ce face jurnaliştii să nu aibă pic de moralitate.

Am avut această frică în 2009, vreo cinci zile, între 8 şi 12 aprilie. Nu este deloc plăcut, mai ales când te deprinzi că atunci când vrei să fluieri, fluieri.

***

Eu nu vreau şedinţe ale Consilului Alianţei, vreau şedinţe ale Parlamentului cu dezbateri publice. Nu vreau şedinţe în care fiecare să vină să spună că dacă îl scoţi pe al nostru, îl scoatem pe al tău; fiecare să prezinte dosarele adunate cu grijă despre ceilalţi şi să se facă compromisuri pe baza acestor dosare. Fix aşa cum s-a făcut trei ani. Vreau decizii pe baza unor argumente şi dovezi publice, atât de publice încât nici Oleg Cristal în tradiţia NIT-ică să nu poată manipula. Şi, fireşte, demisia acestui procuror dubios, demisia fără onoare, că nu mai are de unde.

***

O guvernare construită pe crime nerezolvate tot spre asta va merge. Aşa cum „adevărul din 7 aprilie” a devenit un eufemism pentru lipsa dorinţei autorităţilor de a pedepsi vinovaţii, aşa poate deveni şi “incidentul de la Pădurea Domnească”.

***

Eu am o foiţă în care scriu motive de a mă întoarce şi motive de a mai umbla prin lume şi, cu puţin noroc, să nu revin niciodată. Sunt foarte conştientă de faptul că peste hotare nimeni nu mă aşteaptă, sau cum zicea bunica, nu mă aşteaptă câinii cu colaci în coadă. Mai mult ca atât, ataşamentul meu faţă de oameni şi procesele din ţară cântăresc mai mult decât, bunăoară, transport public decent sau garanţia că nimeni nu mă va împuşca cât culeg păpădii în pădure. Iar faptul că am plecat atât de târziu mă face să mă întorc cât mai repede.

Eu am două coloniţe pe această foiţă. Frica cântăreşte cel mai mult. Ţara va supravieţui şi fără de mine şi totuşi, vreau să ştiu că am unde să mă întorc.

* Ascultăm la alegere fie RATM, fie Prodigy.

Lasă un comentariu