Arhivă după lună:februarie 2013

  • Pe doi decembrie în 1996,  mama plângea. Zicea că în curând totul va fi tare rău. Am văzut-o pe mama plângând de două ori în viaţă din motive oarecum bizare: la moartea lui Vlad Listiev şi la victoria lui Petru Lucinschi. Exact 12 ani în urmă, de dimineaţă am aflat că au câştigat comuniştii. 71 de mandate. -          Mama, de ce nu plângi? Cu trecerea timpului, a dezamăgirilor, apare un fel de imunitate la tot felul de fărădelegi, nedreptăţi şi nenoroc. E mai trist însă când te adaptezi la anumite condiţii decât condiţiile în sine. În 2003 umblam în marşurile tăcerii pentru Cubreacov, în 2009 nici nu mai ceream pedepsirea ucigaşilor lui Boboc (De altfel, când o să aflăm cine l-a răpit pe Vlad Cubreacov?). În 2011, dădeam interviuri despre Idite Nahui Party cu riscul de a rămâne şomeră, acum mi-e indiferent, nu pentru că sunt la o oră cu trenul de Londra, ci pentru că m-am deprins. *** Dincolo de faptul că m-am deprins, eu ştiu că suntem acolo unde suntem pentru că i-a[...]

    Citește mai departe
  • Moldovenii sunt buni, frumoşi şi harnici. *** De vreo două luni tot Art Center-ul din Warwick era plin de broşuri roşii care anunţau Carmen. Am zis că mă duc. Apoi am zărit că scrie că e Orchestra Filarmonică din Chişinău, iar conducător Nicolae Dohotaru. Cu atât mai mult mă duc. Bătrâneii din împrejurimile universităţii, îmbrăcaţi frumos, cu broşuri de 5 lire despre Operă şi artişti, aşteptau. După mult accent est-european în franceză, am înţeleşi că şi cântăreţii sunt moldoveni. Doar regizorul e o britanică. Britanicii au aplaudat multişor, atât cât le permite natura, iar colegele mele au fost tare entuziasmate. Aceşti moldoveni vor merge în alte douăzeci (poate mai multe) de oraşe englezeşti. *** Ţin să menţionez că Warwick Art Center nu e Casa de Cultură a USM, nici măcar Palatul Naţional, oameni ca Mulatu Astatke şi Jose Gonzalez ajung încoace, orchestre de prin Moscova şi ţări europene. E mare, e frumos, e mult jazz, clasică şi spectacole. *** Moldoveni[...]

    Citește mai departe
  • *Pentru a citi, ascultaţi asta. Disclaimer: am găsit şi eu când să mă las de scris. E trist să vezi că oamenii tăi dragi scriu toată ziua despre politică, iar ei nu scriu despre cum războiul politic trebuie oprit, ci într-un mod primitiv îl continuă. E trist să vezi sarcasmul şi micile răutăţi între tinerii dintr-o tabără şi din alta (“scule” i-ar numi editorialiştii, dar cuvântul nu mai este la modă), tineri care cândva făceau campanii împreună împotriva comuniştilor şi pentru democraţie. E trist când habar nu mai ai cine sunt ai noştri şi cine sunt ei, ceilalţi, duşmanii. Înainte de 2009, era clar, de asta eram, cel puţin în aparenţă, mai puternici. Nimic nu exprimă atâta deznădejde decât o intelectualitate divizată cu oameni asmuţiţi unii împotriva altora. *** Nu înţeleg de ce unii oameni îţi dedică întreaga viaţă doar distrugerii şi nefericirii unor oameni, iar indirect a şi mai multor oameni, uneori chiar a unei întregi ţări. Când exact aceeaşi energie poate fi [...]

    Citește mai departe
  • * Pentru a citi, ascultăm asta. Dovlatov spunea că «Люди меняют не страны, а одни печали на другие», s-ar putea să aibă dreptate, totuşi el a devenit popular după ce a emigrat din URSS. Şi totuşi parcă vrei să crezi că există ţări care îţi îngroapă visele, chiar dacă ştii sigur că singur eşti responsabil de îngropatul propriilor vise şi deplângerea lor după 3 zile, 9 zile, 40 de zile, un an şi tot aşa. *** Eu mă las de scris. Până se termină semestrul, iar aici semestrele sunt scurte. O să mă izolez de cele moldoveneşti, nu lumeşti, şi o să mă prefac că trăiesc într-o Castalie. *** Nu înţeleg multe. Când nu înţeleg, tac, ca apoi să înţeleg. Nu înţeleg ce se întâmplă cu cultura noastră unde unica activitate e de a cheltui sute de mii de lei pe un portal inexistent, unde nimic nu se întâmplă şi unde artiştii mor de foame. Nu înţeleg cum nimeni nu se autosesizează când fondurile se cheltuie aiurea, cu un tupeu de neimaginat. Nu înţeleg cât de tare poţi să îţi baţi[...]

    Citește mai departe