Arhivă după lună:martie 2013

  • *Pentru a citi, ascultați asta. „Заграница — это миф о загробной жизни. Кто туда попадет, тот не возвращается.” Există motivul evident care susţine această frază celebră: că e mai bine de trăit. Există însă altele, pe care nu le realizezi după o săptămână de vacanţă. Înţelegi că e mai bine de trăit pentru că la un moment dat oamenii au încetat să se plângă şi au început să facă. Înţelegi că ei critică statul, dar statul nu e centrul vieţii lor, ei urăsc sistemul, dar se conformează lui, la un moment dat trebuie să ai încredere în sistem, așa cum e el, ei sunt nemulțumiți de lipsa de cultură şi în acelaşi timp creează cultură. Dacă nu ei, atunci cine? (Există însă mici excepții de țări și aici, deși intelectualii din toate țările critică) Eu am să scriu doar despre ceea ce mi se pare că ştiu. Sunt mult mai multe, pe care încă nu am cum să le înţeleg. Patrimoniu naţional. Se pare că în foarte puţine ţări din lume, autorităţile se gândesc cum să păstreze monumentele istor[...]

    Citește mai departe
  • S-a întâmplat. Încet, pe neobservate, am început să ascult alţi oameni, fără ca mintea-mi să zboare şi fără să desenez tot felul de ornamente urâte cu pixul pe margine de caiet. De fapt am început să ascult  un singur om, profesorul meu de„Artă, cultură şi societate”, timp de zece săptămâni. Şi ieri  aveam un regret nemaiîntâlnit că totul se termină. Am absolvit şcoala şi facultatea fără mare părere de rău, ba chiar şi un semestru anul trecut, iar acum e altfel. După lecţie, ne-am apropiat de profesor şi l-am întrebat dacă nu vrea să facă lecţii cu noi vara, în afara programului. Să citim cărţi şi articole, apoi să le discutăm. A zis: de ce nu? Chiar dacă nu trăieşte în apropiere şi are de publicat o carte până la toamnă. Am decis să ne amânăm vacanţele şi să ne adaptăm la programul lui. Restul profesorilor sunt buni, chiar tare buni, dar nu am vrea să ne amânăm vacanţele doar pentru a sta în bibliotecă, apoi să dezbatem idei. Am fost la tot felul de prelegeri cu oameni pe car[...]

    Citește mai departe
  • S-a scris tot ce se putea de scris despre oamenii mari ai naţiunii. Vreau numai să le zic că eu tot văd şi tot ştiu. Ei nu mă văd şi nu mă ştiu, pentru că eu sunt omul mic din lumea mică, deci sunt irelevantă. Ei sunt oamenii mari, care vorbesc despre principii, valori şi interes naţional, dar care umblă cu raiderii, cu traficul de tot felul, cu contrabanda, cu împuşcatul oamenilor şi cu luatul banilor pentru votări de conjunctură. Da, ei sunt oamenii mari! Oare ce percepţii o fi având politicienii despre propriul lor popor, probabil că  poporul înseamnă mulţi şi proşti. Poporul nici el nu se lasă aşa uşor şi crede că politicienii sunt puţini şi proşti. Ah da, şi hoţi. Să revenim însă la lumea mică. Am scris doi ani în urmă despre cum trăiesc oamenii mici din lumea mică. Totul s-a pornit de la Ilf şi Petrov, de la fragmentul care suna aşa: „Чем только не занимаются люди! Параллельно большому миру, в котором живут большие люди и большие вещи, существует маленький мир с маленькими [...]

    Citește mai departe