S-a întâmplat

S-a întâmplat. Încet, pe neobservate, am început să ascult alţi oameni, fără ca mintea-mi să zboare şi fără să desenez tot felul de ornamente urâte cu pixul pe margine de caiet. De fapt am început să ascult  un singur om, profesorul meu de„Artă, cultură şi societate”, timp de zece săptămâni. Şi ieri  aveam un regret nemaiîntâlnit că totul se termină. Am absolvit şcoala şi facultatea fără mare părere de rău, ba chiar şi un semestru anul trecut, iar acum e altfel. După lecţie, ne-am apropiat de profesor şi l-am întrebat dacă nu vrea să facă lecţii cu noi vara, în afara programului. Să citim cărţi şi articole, apoi să le discutăm.

A zis: de ce nu? Chiar dacă nu trăieşte în apropiere şi are de publicat o carte până la toamnă.

Am decis să ne amânăm vacanţele şi să ne adaptăm la programul lui.

Restul profesorilor sunt buni, chiar tare buni, dar nu am vrea să ne amânăm vacanţele doar pentru a sta în bibliotecă, apoi să dezbatem idei. Am fost la tot felul de prelegeri cu oameni pe care tot vrei să îi mai asculţi, dar pe care nu vrei să îi întrebi.

Un profesor iubeşte oamenii şi ceea ce predă. Ascultă şi inspiră. Dacă orice loc de muncă ar fi o vocaţie, am trăi într-o lume liniştită şi fericită.

 

E bun sistemul de învăţământ în care profesorii ascultă jazz.

O fi bine şi la noi aşa ceva.

P.S. M-am gândit să scriu şi despre situaţia din ţară, să scot emoţii şi like-uri din oameni, dar pentru ce să stric un text calm şi fericit?

Lasă un comentariu