Arhivă după lună:iunie 2013

  • Cu doar câteva săptămâni în urmă am citit ceva într-adevăr incredibil: în secolul al XXI-lea, în Republica Moldova, copiii mor de foame. Ca mai toate lucrurile şocante, asta trece neobservat de mai toţi marii gânditori şi activişti civici de pe net. Mai puţin incredibil este să o rată de promovabilitate la bac de 58%. E una când citeşti peste tot despre 42% care nu au trecut, şi e altfel când înţelegi că asta de fapt înseamnă că mai mult de jumătate au susţinut totuşi examenele. Ceea ce pentru un sistem atât de corupt şi bolnav, e chiar binişor. Pentru prima dată avem ocazia să vedem câţi pot să susţină examene fără mari fraude, în general liber şi corect (sintagmă din rapoartele internaţionale despre alegeri), dar mai ales capacitatea sistemului de învăţământ de a pregăti elevii de teste. Sistemul de învăţământ a pregătit doar 58% din elevii de clasa a XII-a de bacalaureat. Din fericire, Ministerul Educaţiei ştie că asta înseamnă doar schimbări continue, doar comentatorii de oca[...]

    Citește mai departe
  • Pe site-urile de ştiri, după ce vezi numeroase titluri despre tot felul de potlogari, mai jos dai de ştirile sociale, unde printre crime între concubini şi cumătri, foarte rar este şi o ştire pozitivă, de genul oamenilor care au fost salvaţi de la incedii, înec şi alte drame. Ne plac filmele cu eroi, deşi poate nu chiar, însă asta se arăta la televizor înainte de torentele ilegale. Ni se părea că fiecare american de mititel vrea să devină pompier, poliţist sau salvator. Credeam că munca l-a creat pe om, şi că munca îl înnobilează pe om. Azi am citi că două fete din Bălţi au fost salvate de la înec. Cine le-a salvat? Nu se ştie. De ce ar trebui să ştim dacă ei pur şi simplu şi-au făcut meseria? Mii de oameni îşi fac meseria scriind rapoarte pentru mii de euro, nimeni însă nu îi face eroi! Dar pompierii sunt eroi, pentru că alte două fete de 15 ani au murit la Ştefan-Vodă. Şi atunci n-ar merita cei de la Bălţi măcar să li se scrie numele? Câteva zile în urmă am mai citit despre [...]

    Citește mai departe
  • Cu cât mai dramatic este formulată o problemă, cu atât mai mici sunt şansele de rezolvarea a ei vreodată. Bunăoară, dacă sistemul de educaţie degradează de ani de zile, în opinia unora, orice iniţiativă nu va da rezultate. Pentru că dacă faci ceva la nivel universitar, nu are sens, pentru că de fapt totul se strică din gimnaziu. Ba nu, din clasele primare. Dacă vrei să formulezi întrebările adecvat pentru examene, nu are sens, pentru că metodele de predare nu sunt potrivite. Dacă faci o strategie genială despre metodele de predare este în van, pentru că de fapt stilul personal al profesorului contează. Salariile sunt mici. Bun. Le mărim. Însă nu contează, oricum va lua mită. De ce? Mentalitatea. Aceasta este destinaţia noastră finală. Şi atunci nu ne rămâne decât să luăm un pachet de răsărită, să stăm pe prispa din faţa casei, şi să vorbim toată ziua despre cum orice nu s-ar face, nu se rezolvă esenţa problemei. Iar care este esenţa problemei, habar nu avem. O facem însă nu cu bu[...]

    Citește mai departe