Lăsaţi copiii în pace!

Cu doar câteva săptămâni în urmă am citit ceva într-adevăr incredibil: în secolul al XXI-lea, în Republica Moldova, copiii mor de foame. Ca mai toate lucrurile şocante, asta trece neobservat de mai toţi marii gânditori şi activişti civici de pe net.

Mai puţin incredibil este să o rată de promovabilitate la bac de 58%. E una când citeşti peste tot despre 42% care nu au trecut, şi e altfel când înţelegi că asta de fapt înseamnă că mai mult de jumătate au susţinut totuşi examenele. Ceea ce pentru un sistem atât de corupt şi bolnav, e chiar binişor.

Pentru prima dată avem ocazia să vedem câţi pot să susţină examene fără mari fraude, în general liber şi corect (sintagmă din rapoartele internaţionale despre alegeri), dar mai ales capacitatea sistemului de învăţământ de a pregăti elevii de teste. Sistemul de învăţământ a pregătit doar 58% din elevii de clasa a XII-a de bacalaureat. Din fericire, Ministerul Educaţiei ştie că asta înseamnă doar schimbări continue, doar comentatorii de ocazie dau vina pe copii şi pun neobosit statusuri şi colaje despre pleavă şi prostime.

Revenim la interviul incredibil. Acolo se spune că “la noi, copii la sate îndură sărăcie şi foame. Ei nu merg la şcoală pentru că trebuie să-şi crească fraţii, surorile mai mici, sau trebuie să muncească pe câmp.”

Dincolo de Facebook şi colaje există viaţă. Există drame sociale care durează de zeci de ani, de aceea comentariile despre prostime şi despre lăcătuşi sunt cel puţin cinice.

Atunci când mori de foame, este mai greu să înveţi pe 10 pe linie. Şi atunci, să se facă lăcătuş! ar zice oamenii mereu cu o opinie. Eu însă am învăţat la şcoală istoria lui Niculae Moromete, care în ciuda, atâtor obstacole, de la taică-său până la Bisisica, insistă să înveţe carte.

Unor oameni le este dat să audă “Glasul pământului”, altora nu prea şi vor să facă carte. Faptul că părinţii sunt alcoolici, că elevii nu au transport până la şcoală, că nu au bani de cărţi, că profesorii urlă la ei, nu ar trebui să fie un obstacol. Pentru că ceea ce vrem noi, în final, nu este promovabilitate la bac de 100%, ci şanse egale.

P.S. Lăsaţi şi Ministrul în pace. Spre deosebire chiar şi de marii apărători ai acestor reforme, ea chiar ştie ce face şi spune.

 

Lasă un comentariu