Arhivă după lună:iulie 2013

  • -          Te duci acasă? Pentru totdeauna? Aşa am trăit eu în ultimele două luni în Anglia. Oamenii se uitau cu jale în ochi, de parcă aş avea vreo boală incurabilă. -          I tebia vylechim, parcă spune sora mea. Ea mobiliza oameni să îmi povestească cât de bine e în Anglia şi cât de rău e acasă. Există un grup de oameni care abia aşteaptă eu să mă enervez tare, să scriu o postare cu 2k like-uri, să fac bagajul şi să mă duc. Eu însă am mâncat plăcinte cu vişine, cu bostan şi cu brânză, am mâncat piersici după care trebuie să speli toată faţa, am desfăcut vreo zece nuci (mai trebuie de răbdat vreo săptămână), am mâncat porumb (pe care trebuie să pui sare, nu din ăla super dulce), am băut chefir şi am mai mâncat roşii şi mere din grădină. Am stat pe balcon şi am scris, m-am uitat la capre, am ascultat cucoşi. Am spus Mulţumesc şoferului de microbuz şi el mi-a urat o zi frumoasă; am zis că pot să îmi pun cumpărăturile singură în sacoşă, femeia s-a uitat urât la mine[...]

    Citește mai departe
  • Eu am design nou la blog. Inevitabil, a trebuit să petrec mai mult timp în panelul de administrare. Să observ că am 246 de postări şi 2,049 de comentarii. Este mult asta sau puţin? Habar nu am. De altfel, mulţumesc lui Vasile Rusnac pentru blog şi pentru adaptarea tuturor mofturilor mele. De şase ani (sau mai mult sau mai puţin) de când am blog, întrebarea care persistă e „Da tu ce ai făcut pentru ţară” sau constatări „Scrisul nu ajută! Fă ceva!”. Eu am să răspund pentru prima şi ultima dată la aceaste mici reproşuri. Şi ca orice student la ştiinţe sociale şi care a citit prea mult despre politică, eu n-am să răspund la întrebare, ci am să povestesc ceva. Să vorbim despre sfera publică. Pe scurt, în secolul al XIX-lea apar bărbaţi albi, de vârstă mijlocie, cu bani, respectiv cu păreri şi care doresc să împărtăşească aceste păreri. Se adună în coffee houses şi discută, critică şi glumesc despre politică. Ei citesc ziare, le comentează, e scurta epocă a jurnalismului politic “in gr[...]

    Citește mai departe
  • Ieri, după o zi însorită în capitală, eram în tren şi deschid acest link trimis de Artur. M-am gândit cu tristeţe veselă la biletul de avion care e în poştă. Apoi am pus muzică şi m-am uitam la oi, câmpii şi apus de soare. În câteva săptămâni însă o să închid telefonul şi o să văd pristroici, drumuri stricate, marşrutici şi de toate. Nu am prea scris despre Chişinău, pentru că nu ar fi firesc fiind înconjurată de atâta frumos, să mă dau cu părerea despre urâtul de acasă (deşi este viu în memoria mea); însă ura pentru Dorin Chirtoacă este mai intensă ca niciodată în online-ul moldovenesc. Ceea ce mă sperie pe mine nu este primarul, ci lipsa de alternativă. Motiv din care de Dorin Chirtoacă este la al doilea mandat. Toţi se plâng de activitatea primarului şi a Primăriei, nimeni însă nu oferă altceva. Iar orice carte despre alegeri porneşte cu fraza „Campania începe a doua zi după alegeri. ” Ce au făcut consilierii celorlalte partide din Consiliu? Nimic. Presupun că busines[...]

    Citește mai departe
  • Pe 29 iunie, povesteam colegilor mei din toate colţurile lumii istoria Moldovei şi de ce este scris moldovenească, însă e română şi de ce mai pot să vorbesc şi rusa. Tradiţional, am început cu 1812, am trecut la 1918, apoi la 1940. Aici explic că două regiuni pentru care ar fi meritat de vizitat Republica Moldova, Bugeaculşi Bucovina de Nord, au rămas Ucrainei. De obicei povestesc cu nonşalanţă istoria noastră oarecum dramatică, însă de astă-dată la 1940, m-a copleşit un fel de tristeţe nouă pentru mine. Am mai povestit cum în loc de un Cernăuţi adorabil şi o ieşire la mare, ni s-a dat o urâtă Transnistrie, pe care nici noi nu o vrem şi nici ei nu ne vor, însă ne ţinem unii de alţii. Aici m-am întristat şi mai mult şi am tăcut. Eu n-am avut ocazia să fiu tristă pentru istoria noastră, pentru că ea trebuie simplu acceptată, dar mai ales pentru că atâţia politicieni profită grosolan de drame. Să insişti că eşti român şi vorbeşti româneşte aminteşte de Vitalia Pavlicenco, respectiv eşt[...]

    Citește mai departe