Despre veșnicie

 

Aici orice gând e mai încet, 
şi inima-ţi zvâcneşte mai rar

* Pentru a citi, ascultați acest cântecel.

Duminica trecută, la Butuceni erau trei Porsche-uri lângă biserică. Alături se vedeau inşi cu burta mare, gâtul lat și priviri nu tocmai binevoitoare . Ei sunt cei care îşi permit să stea la pensiunile din sătuc. La doi pași, la o măsuţă din lemn, stăteau femeile satului şi mâncau răsărită. La fiecare Porsche care trece discuţia lor se opreşte pe ceva timp, de la gălăgie, dar mai ales de la praful care trebuie să îl înghită. Nu contează câte Porsche-uri vor trece pe acolo, drumul prost aşa şi va rămâne.

Butuceniul este un exemplu bun de a vedea cum câţiva oameni mai şmecheri au înţeles cum se fac bani, au investit, şi vor să îşi scoată investiţia în fix trei luni. Este un loc unde turiştii (cu Porsche-uri) pot mânca zeamă de 75 de lei,  localnicii vor mânca timid un pachet de răsărită, iar restul vor veni pe jumătate de zi și vor pleca. În acelaşi timp, deloc suprinzător, dacă vorbeşti doar engleza, poţi mânca o zeamă de 150 de lei.

***

Tot mai mulţi oameni pun fotografii cu imagini frumoase din Moldova, şi tot mai mulţi înţelegem că weekend-urile trec pe lângă noi şi Elipili.

***

Vineri am fost la lansarea proiectului Hai la Ţară. O idee superbă, care oferă posibilitatea de a găsi cazare la țară, și nu în pensiuni exagerat de scumpe, ci în casa unui localnic. Dacă vrei să mergi în vreun sat, intri pe site, alegi căsuţa care îţi place, te cazezi, mai şi primeşti micul dejun. Experienţa din Trebujeni arată că sunt case de tot felul: case mai în centrul satului, case cu covoare pe pereţi, case cu reparaţie din bani din Italia (însă cu duş în casă), case mai vechi însă cu o privelişte nemaipomenită, case cu lijancă, case unde poţi sta pe prispă şi desface nuci sau case unde proprietarul îți va cânta la nai. Peste tot oamenii însă te așteaptă cu mare drag, ca în legendele despre ospitalitatea moldovenilor.

Noi am stat în deal, la doamna Margareta. Casa avea o prispă mare și frumoasă, avea și termopane, însă duș și un pat enorm. De dimineață, pe masă ne așteptau plăcinte și alte gustoșenii, am făcut ceaiul, am mers pe prispă și am vorbit cu doamna despre sat, despre copiii din Italia și despre când se vor întoarce acasă.

Snobii se vor întreba: de ce un weekend în Moldova, dacă eu pot să stau jumătate de zi în rând la vamă spre Odessa, sau pot să iau avionul spre Roma? Să răspund la asta, ar însemna o postare aparte; unica soluţie deocamdată ar fi să încerce să nu fie snobi.

Se zice că mii de case vor fi incluse în acest program, iar cei care merg la Puhăceni să înoate în Nistru sau la Cioreşti să schieze, vor putea bea alcool liniştiţi până în noapte, pentru că mâine este o nouă zi. Simt că asta o să fie un motiv esenţial de căutat cazare în sate.

Dacă până la urmă o să fim prea fuduli să petrecem un weekend în Moldova, şi prea zgârciţi să plătim pentru el, sunt sigură că turiştii europeni şi ruşi, vor schimba tendinţele.

Oricum, cu toții avem colegi și prieteni din țări îndepărtate care vor să ne viziteze țara; ai mei o să facă cunoștință cu doamna Margareta.

Ceea ce am înțeles eu, nefiind în Moldova, e că orice ţară e frumoasă, atunci când ieşi din zona de confort. Hai la ţară? Hai!

Masa mare

Masa mare

IMG_1168

Cu doamna Margareta

Cu doamna Margareta

 

Lasă un comentariu