Despre dor.

Furată de pe pagina Biroul pentru Relații cu Diaspora. Fotografie despre oameni şi locuri dragi.
 
Furată de pe pagina Biroul pentru Relații cu Diaspora. Fotografie despre oameni şi locuri dragi.

„Fremdschämen” din germană indică acel sentiment de jenă pentru altcineva. Din păcate, în română nu există un asemenea cuvânt, însă, ah, de câte ori am avut aceste trăiri.

Bunăoară, când PRO TV face un reportaj neprofesionist și penibil despre  proiectul „Dor”, eu am un sentiment profund de rușine pentru ei. Sunt sigură că nimeni din redacția aia nu a simțit jena și penibilul reportajului, de aceea eu am fost și mai copleșită.

Eu am fost copleșită de răutate și neprofesionalism, de a auzi de nenumărate ori cuvântul „nu”: „nu aveau habar”,  „nu îl cunoșteau”, „nu s-au grăbit să se ridice în picioare”, „nu prea au înțeles mare treabă”. Mai mult ca atât, au făcut  constatarea tendențioasă, și din nou, răutacioasă despre cum premierul Leancă nu a reușit să îi convingă să se întoarcă acasă.

Eu aș ignora asta, dacă aș ști că părinții acestor copii au citit diez, Adevărul, Ziarul Național, Prime sau alte surse decente de informare, însă știu că din inerție s-au uitat la PRO TV. La fel și rudele acestora. Iar ei toți au văzut niște bâlbâieli stângace şi irelevante, care puteau fi cu succes omise.

Copiii aceştia nu trebuie să știe cine este ministrul de Interne, nici cel al Mediului, nici ce sistem electoral avem, nici cine este Roman Mihăieș, nici de ce parcurile copilăriei lor sunt defrișate, de ce cafenelele copilăriei lor sunt demolate, nici despre împușcături din Păduri Domnești, nici de ce ProTV primește avertizări întotdeauna pentru neprofesionalism, şi nici despre corupția judecătorilor. Cel puțin, încă nu acum.

Ei au o săptămână de a învăța frumosul. Să le placă chiperiu’ iute, mămăliga, plăcintele cu brânză și verdeață, și tot felul de alte gustoșenii (vinul îl lăsăm peste vreo doi ani, un motiv foarte bun de reîntors), să se îndrăgostească de dansuri și muzică, de tradiții (olărit, croşetat, şi altele dincolo de programul oficial) și de acea ospitalitate moldovenească (care și eu am descoperit că nu este un mit).

Totodată, cu timpul, să înțeleagă de ce atât de mulți oameni fiind pe Empire State Building, pe Montmartre, pe Waterloo Bridge sau la Taj Mahal, când aud „Oameni și locuri dragi” sunt cuprinși de un nebănuit sentiment de melancolie amestecat cu bucurie și amintiri pe care le-au avut sau încă mai urmează să le aibă.

Eu nu știu dacă premierul Leancă a convins copiii să se reîntoarcă, însă cu siguranță reportajul PRO TV i-a făcut să ne creadă pe toți răi; noi însă nu suntem așa, iar în primul rând, organizatorii demonstrează că suntem buni, creativi, empatici şi frumoşi.

P.S.  Fremdschamen-ul acesta nu mă lasă, de aceea trebuie să o zic: scuzați-ne vă rog pentru micile răutăți ale jurnaliștilor, voi sunteți adorabili. Şi sper să ne vedem la Gustar!

*Şi cântecel.

Lasă un comentariu