Portabilitatea vinului

 

„Ai noştri şi ai voştri”, „ruşi şi români”, „moldoveni şi români”, „moldovenească şi română”, „Orange sau Moldcell”, „Est sau Vest”, „comunist sau anti-comunist”,„toleranţă sau homofobie”.

Aşa ne-am divizat întotdeauna. Aşa alegem şcolile, prietenii, localurile, business-urile, televiziunile şi ziarele.

Ieri a fost frumos. Duşmanul extern e mereu mai eficient pentru coeziune decât căutarea armoniei lăuntrice.

În 2009 scriam amatoarea mea teză de licenţă. Era ceva despre Est şi Vest. Despre hard power şi soft power. Explicam cât de liniştit şi eficient Uniunea Europeană e prezentă mai peste tot în ţară. Şi cât de ineficiente sunt metodele primitive ale ruşilor.  Mereu ruşii sunt cu două secole în urmă. Mereu. Nici războaiele măcar nu îi mai ajută, darămite embargouri.

Ieri era un fel de solidaritate. Chiar dacă în clişee, că ceea ce nu te omoară te face mai puternic şi keep calm.

Adorabilii mei prieteni de pe Facebook nu o să salveze industria vinului din Moldova, însă suportul contează.

Aparent embargoul se extinde şi asupra Transnistriei. Noi şi coniac putem să bem. Mă întreb ce se întâmplă acum în capetele oamenilor care visează la un Frate Mare şi puternic care să aibă mereu grijă de ei. Şi aici nu mă refer la ruşi, demult nu este diviziunea asta, ci la tot felul de cetăţeni neinformaţi. Deşi „Бьёт — значит любит” cu greu îl scoţi din cap. Însă sper că vor înţelege unele lucruri. În sfârşit.

Ong-işti, jurnalişti, activişti, oameni de afaceri, artişti şi bezdelnici au pus fotografii cu sticle de vin (să lăsăm statisticile mondiale despre alcoolismul moldovenilor), au sharuit statusuri şi au încercat să arate că sunt uniţi. Pe de altă parte, ţăranii şi alţi oameni implicaţi în industria asta (nu şefii) nu pun fotografii pe reţele sociale, ci se gândesc cu frică la ziua de mâine.

În contextul celor care sunt cei mai afectaţi de această decizie, mi-e interesant este ce se întâmplă în Alianţă. Pentru că în 2006 aveam la guvernare un singur partid, acum nici nu mai este clar câte. Întrebarea care oarecum mă întristează este cât de mult îi va uni asta, sau vor continua războaiele lor mediatice şi împăcările lor în privinţa la tot felul de atacuri raider şi concesiuni. Duşmanul extern există, a rămas să apară conducerea unită.

Până una-alta, sper că va veni vremea când voi fi în Anglia şi voi bea vin moldovenesc şi nu din Chile. Succes nouă, că o să avem nevoie. Noi. Toţi.

Şi cântecel.

Lasă un comentariu