Arhivă după lună:iulie 2014

  • Fix un an și o zi în urmă, stăteam în campusul de la Warwick și colegii mă petreceau acasă. Ne duceam unul câte unul din campusul gol. Băieții cântau la ghitară, fetele dansau, vorbeam despre filosofie și politică și unde ne vedem în zece ani. Era așa de frumos, pe fundal de Let It Be, încât eu tare serios mă gândeam să nu merg acasă. *** Există oameni care știu ce vor să facă în viață. Ei vorbesc în termeni de achievable goals, pe termen scurt, mediu și lung. Admirabil. Dar parcă plictisitor. Există oameni care fug după nume de universități și le poartă exact ca oamenii care lasă eticheta brand-ului pe haine. Există oameni care îndeplinesc visele părinților, pentru că ei nu au avut oportunități. Există oameni care visează să aibă un iaht. Există oameni care vor un salariu mai mare. Există oameni care se întrec cu alți oameni. Foarte trist. Mulți din aceștia fac master-uri. Eu nu l-am făcut din aceste motive. Nici pentru că asta îmi este vocația, nici pentru că [...]

    Citește mai departe
  • Nu, monumentele istorice nu erau tare băgate în seamă pe vremuri, valoarea lor istorică nu prea era apreciată și, mai ales, menținerea lor era costisitoare. Nu sunt numai moldovenii așa. În secolul al XIX-lea în Anglia monumentele și clădirile istorice se distrugeau fără de remușcări. Până și Stonehenge nu era protejat, oamenii ignoranți scoteau bucățele de pietre, aproape ca la Orheiul Vechi. Nu, nu statul a oprit asta. Eu am aflat despre John Lubbock dintr-o prelegere care arata cum, peste tot, păstrarea monumentelor istorice a fost inițiativa unor indivizi încăpățânați. În 1872, Lubbock a cumpărat pământul pe care erau clădiri istorice. Ulterior, deputat fiind, a început o campanie de promovare a ideii de conservare a monumentelor. Nu a fost ușor. A negociat, a plătit, ba chiar a mituit. Însă așa apare Legea privind protecția monumentelor antice 1882. Un prim pas spre protejarea monumentelor istorice, însă chiar și azi este o luptă continuă de a salva monumentele. *** [...]

    Citește mai departe
  • This is a long text about my short experience in Baku. It is more about politics than good places where to eat; more about understanding a culture than how to get around the city. *** Baku is not a common holiday destination; it should be a typical post-soviet city, with modern, a bit ugly, communist buildings, trying to fit in modern buildings and skyscrapers. Surprisingly, Baku is a bright and European city, with European architecture, good roads and spectacular new buildings.  Most of the buildings are illuminated, a things which makes Baku the third brightest city in the world. This enchanting view lasts until you leave the center of the city, where the bad roads start, the dark streets, the kiosks and somehow, in a sweet way, this reminded me of my hometown, of Chisinau. But let’s start with the beautiful things about Baku. As a tourist you will be thoroughly impressed by the city. Architecture: The architecture is impressive. Coming from the capital of a for[...]

    Citește mai departe
  • În Baku toți de la guvernare și de pe lângă guvernare o să îți spună tare și răspicat că ei sunt europeni și au o țară democrată. Discursul lor e anti-rus și vorbesc în continuu despre standarde europene. Poporul tot crede asta. Turiștii neinformați crede asta. Iar eu îi opresc și încep a-i întreba despre libertatea de exprimare, despre arestarea și intimidarea activiștilor. Aici ei se opresc, se uită suspicios la mine și încep un discurs puțin diferit "u nas svoeobraznaia democratia". Și încep să explice că de nu era un lider puternic, țara era în haos. Europenii și americanii tac și acceptă că Azerbaijanul este o țară democrată. Pentru că are petrol, pentru că este un aliat al Statelor în lupta împotriva terorismului și este un partener strategic amplasat între Rusia și Iran. Se zice că pentru un kilogram de caviar, cei din Consiliul Europei închid ochii la încălcarea drepturilor omului. Dacă până acum eu doar îmi băteam joc de politicienii din Estul Europei – această minoritat[...]

    Citește mai departe