Să reconstruim istoria

 

Nu, monumentele istorice nu erau tare băgate în seamă pe vremuri, valoarea lor istorică nu prea era apreciată și, mai ales, menținerea lor era costisitoare. Nu sunt numai moldovenii așa.

În secolul al XIX-lea în Anglia monumentele și clădirile istorice se distrugeau fără de remușcări. Până și Stonehenge nu era protejat, oamenii ignoranți scoteau bucățele de pietre, aproape ca la Orheiul Vechi. Nu, nu statul a oprit asta.

Eu am aflat despre John Lubbock dintr-o prelegere care arata cum, peste tot, păstrarea monumentelor istorice a fost inițiativa unor indivizi încăpățânați. În 1872, Lubbock a cumpărat pământul pe care erau clădiri istorice. Ulterior, deputat fiind, a început o campanie de promovare a ideii de conservare a monumentelor. Nu a fost ușor. A negociat, a plătit, ba chiar a mituit. Însă așa apare Legea privind protecția monumentelor antice 1882.

Un prim pas spre protejarea monumentelor istorice, însă chiar și azi este o luptă continuă de a salva monumentele.

***

Mergem în tot felul de țări să le admirăm istoria. Fie că este vorba de cartiere întregi, străzi, clădiri sau o simplă fântână. Monumentele se păstrează pentru a ne ști istoria, pentru a arăta respect față de strămoși, pentru a oferi farmec și autenticitate unui loc și din multe alte motive. În Moldova acestea sunt conservate mai puțin, un lucru care vrem să se schimbe.

Anul acesta se împlinesc 545 de ani de la Bătălia de la Lipnic, unica bătălie semnificativă a lui Ștefan cel Mare care a avut loc pe teritoriul actual al Republicii Moldova. Tătarii de la Volga au pornit spre Vest jefuind teritoriile pe unde treceau. Una din armatele tătărești ale Hanului Mamac a pătruns în Moldova. Ștefan cel Mare a pornit în urmărirea tătarilor, aceștia din urmă încercând să se retragă peste Nistru. N-au reușit, pentru că Ștefan i-a ajuns din urma la Lipnic, unde s-a și dat bătălia. Pierderile tătarilor au fost însemnate. Fratele si fiul hanului Mamac au cazut prizonieri.

Potrivit tradiției lupta a început de la Fântâna Cadânei. Fântâna are o istorie de mai bine de șase secole. Se zice că o fată din localitate vrând să scape de un turc care încerca să o ducă în haremul său a sărit în acea fântână, de unde și numele acesteia.

Fântâna datează încă dinaintea bătăliei de la Lipnic, a fost reconstruită de câteva ori, iar în 1972 capătă statutul de monument protejat. Ultima renovare a fântânii a fost în 1989.

Pentru că este o aniversare, pentru că ilustrează fântânile secolului al XV-lea, pentru că este timpul să începem să ne respectăm istoria, inclusiv prin protejarea monumentelor, vrem, cu ajutorul comunității, să renovăm această fântână.

Timp de câteva luni, am documentat istoria fântânii, am vorbit cu reprezentanți ai Ministerului Culturi (care au apreciat inițiativa și au manifestat suport), ai Primăriei de la Lipnic (care au apreciat inițiativa și au manifestat suport), pentru a afla care sunt planurile legate de fântâna de la Lipnic, s-a făcut schița de proiect de către Teo Naval,  au fost obținute toate avizele necesare, s-au găsit materialele și lucrătorii care vor realiza totul. Rămâne doar să adunăm suma necesară de bani.

4000 de dolari sunt necesari pentru materiale de construcție pentru fântână, cruce, panou informativ și zidul de sprijin, totodată pentru prelucrarea lor. Mai vrem să punem indicatoare și să amenajăm zona, să amintească într-adevăr de istorica bătălie.

Ar fi fost mult mai simplu de rugat 2-3 agenți economici să contribuie cu bani pentru această fântână, însă este mai bine când o bună parte a comunității contribuie și este implicată. Este un început de renovare a monumentelor istorice în toate zonele din țară.

Pentru donații, mergeți aici. 

Sau datele contului bancar:

Cont

Despre proiect în presă:

Unimedia

Diez

Timpul

 * Și cântecel. 

 

Lasă un comentariu