Se termină revolta. Nu cu un bang, ci cu un scâncet.

 

(Începutul și sfârșitul acestei postări au și mai mult sens pentru cei care au citit textul plin de compasiune al PRO TV-ului).

PRO TV face primele declarații, după ce o mică parte a comunității a tot clocotit. PRO TV a ajuns în atenția opiniei publice după ce a publicat un video cu o profesoară care face sex oral. Video-ul a fost publicat pe site-uri porno de către fostul iubit răzbunător. Reporterul a crezut de bună-cuviință să întrebe colegii și mama fetei „Ce părere ei au despre asta”. Iar societatea și-a declarat îngrijorarea pentru încălcarea gravă a dreptului la viață privată și disprețul pentru noțiunea de interes public, dar mai ales pentru daunele morale cauzate profesoarei.

Îmi exprim toată compasiunea pentru situația dificilă în care se află mass-media în această țară, precum și bunul-simț. Întrucât PRO TV a întârziat de a prezenta orice fel de reacție, ba mai mult, continuă să nu își ceară scuze, vă prezint în continuare punctul meu de vedere.

***

Știți de ce subiectele despre viața depravată din unele sate, din unele familii nu se mențin în top? Pentru că așa ne-am deprins. Apare șocantul cu o crimă teribilă, apoi un dusherazderaiușii reportaj cu înmormântarea, dacă au noroc jurnaliștii, atunci o reconstituire a scenei crimei. Și, bam, rating-urile la Bitva Extrasensov sunt nimic pe lângă toate aceste tragedii.

Și așa trăim.

De exemplu, subiectul cu scuzele PRO TV-ului o să moară în câteva zile. Fără ca ei să își prezinte scuzele. Iar eu, după ce am avut peste 4000 de vizitatori unici și vreo 40 de friend request-uri (pentru un blog ca al meu fără șocant, țâțe și înjurături, e mult), mă gândesc de 10 ori ce să scriu să ajung măcar iar la 1000. Din păcate, asta nu este de-ajuns să ajung pe coperte glamuroase și să pretind lucruri. (Și ceea ce am scris nici măcar nu este ironie, dar jale).

***

Mie îmi plac discuțiile publice. Indiferent cât de informați sau neinformați sunt oamenii. Așa e în comunități deschise și confortabile. Cu timpul, când lucrurile se aranjează, oamenii își caută de treabă. Noi încă nu am ajuns la uitatul sub propriul nas.

Îmi plac discuțiile publice pentru că învăț despre oamenii cu care trăiesc. Subiectul despre viața privată și onoare și demnitate m-a învățat că unii oameni, în sfârșit înțeleg ce sunt astea drepturi ale omului și bun-simț. O parte din oamenii activi s-au mobilizat. ONG-uri au exprimat boicotul acelui post de televiziune, unele companii – la fel. Mimi nu o să mai plaseze publicitate acolo timp de un an, iar Granat la fel îi boicotează. Admirabil. (Ah, ce bine ar fi să fie tot mai mulți! Orange, Moldcell, poate-poate? Voi doar sunteți altfel.)

Acești oameni sunt conștienți că există o mulțime de tragedii și toate merită discutate. Tragedii complexe. Așa e în lume. Cetățenii cer dreptate pentru unii, îi ignoră pe alții. Și este dificil de a înțelege alegerea oamenilor.

Noi ne-am deprins că guvernarea fucks us everyday și că trăim într-o continuă degradare socială, de aceea când vedem că instituțiile cu pretenții și standarde distrug viața unui om, apoi arogant ignoră tot ce se întâmplă în jurul lor, ne enervăm.

Totuși noi ne merităm unii pe alții. Guvernanții se uită de sus la media și popor, mass-media la popor, societatea civilă nu știe ce să facă, iar deasupra tuturor stau comentatorii cu sute și mii de followeri care și-au creat piedestale și tot comentează (unde mă încadrez cu succes).

Suntem trufași, confortabili, cu prea puține cărți citite și inconsecvenți. Însă mobilizarea în jurul acestui concept de încălcare a dreptului la viață privată, îmi dă speranțe într-o lume mai bună.

***

Eu sper că PRO TV chiar a învățat ceva din asta. Poate chiar își va cere scuze, pentru neprofesionalism și aroganță. Sper că nu i-am criticat în zadar. Eu doar vreau să trăim într-o lume mai bună. Empatică și altruistă.

Ba mai mult, în postările și comentariile mele nu am judecat PRO TV, ci am dezbătut încălcarea dreptului la viață privată. De asemenea, consider că știrea în cauză este o probă suficientă pentru ca femeia în cauză să îi dea în judecată, iar judecătorii să condamne această instituții media care a publicat materialul video.

Îmi exprim compasiunea pentru această țară, victimele sistemului, politicienilor și mass-mediei. Ni se insinuează uneori că publicarea comentariilor noastre insistă să distrugă una dintre puținele instituții mass-media independente de la noi. Vă asigur că voi urmări în continuare aceste mari nedreptăți, voi aminti că standardele trebuie menținute, ele nu sunt date pe viață și voi încuraja oamenii, cu mare grijă, să își caute dreptatea. Pentru că, asta e situația, dar trebuie să ne apărăm nu numai de iubiți răzbunători cu camere video, dar și de mass-media iresponsabilă.

* Și cum a zis Vonnegut: “No matter how corrupt, greedy, and heartless our government, our corporations, our media, and our religious & charitable institutions may become, the music will still be wonderful”. De aceea, cântecel!

P.S. Nu știu cine a făcut colajul, l-am găsit printre comentarii la o postare de-a mea.

 

Lasă un comentariu