A urmașilor urmașilor noștri

 

Al treilea sezon din House of Cards este mai mult criticat decât lăudat. Criticii spun că e timpul să se termine. În filme, narațiunile despre lupta pentru putere pot să se termine cât sunt încă fascinante.

De ce să se termine? Pentru că în primele două sezoane este intrigă și suspans, jocuri murdare și crime. Dar mai ales întrebarea: „cât de cinic poate fi acest om?”. Noi îl urâm cu vehemență pe Frank Underwood. Poate chiar și pe Kevin Spacey.

Sezonul trei nu este despre lupta pentru putere, ci despre guvernare și administrare. Președintele nu mai face scheme complexe de înlăturare a oponenților, ci trebuie să facă politici pentru oameni și care să placă oamenilor. Cu orice preț. Desigur, scopul nu sunt oamenii, ci menținerea la putere. Scopul mereu este menținerea la putere. Cu orice preț.

Și în viața reală, candidații pot să se desfacă în figuri și scheme până la alegeri, însă cum ajung la guvernare, păpușile sunt date deoparte și viața reală începe.

Fascinant, în sezonul al treilea la House of Cards, este că acel om cinic, criminal și fără de scupule, care se gândește doar cum să păstreze puterea, rostește și repetă acel cuvânt “legacy”. Legacy literalmente înseamnă moștenire — ceea ce lasă omul după moartea sa.

Politicienii, care sunt oameni nenormali în esență (nenormal nu are deloc conotație negativă), sunt determinați, dincolo de dorința de putere, de dorința de a lăsa ceva în urma lor.

Desigur, dorința de legacy nu numaidecât are întotdeauna un rezultat bun. Ca și tare multe intenții bune.

Există politicieni grandomani, există politicieni care fac tuneluri prin munții Făgărași, există alții care cred că națiunea lor este pură și superioară.

Vremea acestora a trecut (în Europa), acum există mai mult politicieni care vor 10 milioane de locuri de muncă, fie integrare în Uniunea Europeană, fie de o viață mai bună pentru oameni.

Scopul final al politicienilor niciodată nu sunt banii, ci putere și legacy/moștenire.

De aceea, majoritatea oamenilor care se joacă de-a politica în această țară, nu sunt politicieni. Ei nu vor rămâne în manualele de istorie, ei nu vor avea monumente, ei nu vor avea străzi cu numele lor, ei nu vor fi lăsat nimic moștenire. Despre ei nu se vor face filme, cărți și seriale. Decât, poate, seriale banditești, arătate la ora 9 seara la canalul NTV.

Ah, ce vieți irosite…

*Postare scrisă în contextul în care am aflat că persoana care a fost numită șef la Inspecția de Stat în Construcții vrea să construiască hotel în Parcul Central. Ei ar putea să renoveze Sala cu Orgă, să construiască un teatru, să protejeze parcurile și să le dezvolte. Și noi i-am iubi pentru asta…

* Și cântecel! 

 

 

Lasă un comentariu