Despre alegeri locale

 

* Pentru a citi, ascultați asta.

În alegerile locale, de regulă, există turul doi. De aceea, avem luxul de a citi programele candidaților, de a-i întreba, poate direct, despre planuri de soluționare a problemelor și de a-i vota pe cei care, cel puțin, se prefac că ne cunosc prioritățile. Apoi urmează sfârșitul lumii în care trebuie să alegem din doi candidați. Dar până atunci mai este.

Frustrarea legată de Chișinău este atât de mare, atât de înrădăcinată și complexă, încât nu poate fi acoperită într-o postare pe blog. Ea începe de la faptul că în Chișinău se face nu doar politică, dar geopolitică; continuă cu imaginea foarte proastă a consilierilor pentru care acest loc de muncă (altminteri onorabil) e un simplu prilej de a face bani din otkat-uri; este întărită de lipsa de profesionalism și interes, și coruptibilitatea funcționarilor publici; și este culminată de apatia, lipsa de energie și cultură a locuitorilor Chișinăului.

Noi scrâșnim din dinți că nu ne interesează deportările, ci trotuarele care arată ca după război. Noi ne înfuriem când consilieri cu viziuni total diferite votează prietenos cum să împartă terenuri. Noi vedem semnături ale funcționarilor publici pe documente dubioase și apoi să le vedem palatele luxoase prin ziare. Noi dăm vina pe moldovenii care scuipă răsărită în lac și construiesc pristroici în curtea blocului. Și cam asta e tot ce facem.

***

În anii ‘60-’70, majoritatea capitalelor europene erau pline de construcții ilegale, spații publice acaparate, centre istorice tot mai înghesuite și ghetou-uri în care te temeai să treci. Orașul nu era al oamenilor. Majoritatea din ele au reușit să devină mai bune prin faptul că oamenii au început să se asocieze pentru a-și comunica prioritățile, iar autoritățile au devenit receptivi și au luat în seamă aceste priorități (o să revin la acest subiect). Desigur, primarii vizionari au un rol aparte în istoria de transformare a multor orașe (despre 9 primari am scris). Înseamnă că nu este totul pierdut pentru capitala noastră, dar nici timp prea mult nu avem.

***

Eu cred în monitorizarea autorităților și asocierea oamenilor în jurul unei anumite probleme, mai ales la nivel local. Atâta timp cât nu putem arăta consilierilor câte voturi pierd dacă nu rezolvă o anumită problemă, eforturile sunt sortite eșecului. Desigur, nu va fi simplu.

Cine este de vină în faptul că orașul Chișinăul nu este cel mai frumos oraș de pe Planetă? Statusurile despre firea moldovenească devin iritante. Statusurile, în care un singur politician este de vină, sunt la fel de inutile. Democrația este un efort continuu. E timpul poate să cerem socoteală organizat și sistematic.

Vă îndemn să votați aici pentru prioritățile voastre pentru Chișinău. Iar niște tineri bine-intenționați, după alegeri, vor informa aleșii despre priorități. Apoi le vor reaminti despre ele și le vor monitoriza activitatea. Este bine să știm cu ce se ocupă ai noștri consilieri municipali și funcționari publici dincolo de lupta pentru neam și țară.

***

Eu cred în presiune publică, mai ales că în Moldova/Chișinău, ea lipsește cu desăvârșire, iar autoritățile ar putea fi luate prin surprindere și chiar să înceapă să își îndeplinească responsabilitățile.

P.S. Dacă blablabla-ul despre democrație, comunitate, orașe europene nu vă convinge, pe acest site mai puteți calcula contribuția voastră aproximativă în bugetul local timp de patru ani. Brusc o să fiți mai inspirați să cereți drumuri bune, trotuare, locuri de parcare, servicii publice, transparență și tot pachetul.

 

Lasă un comentariu