Despre moralitate

Acest text e despre moralitate. Nu e despre politică sau justiție selectivă sau mass-media scârboasă. Astea sunt lucruri clare, eu doar vreau să nu uităm de moralitate.

Noi ne-am obișnuit cu faptul că șmecherii devin bogați. Sunt de succes. Nu, nu cei deștepți și muncitori. Când vedem că cineva fură, zicem: „Bine că poate!”. Când vedem cum unii își fac averi impertinent de mari, noi ne uităm cu fascinație și admirație. Când femeile se căsătoresc pentru bani și devin complice, la fel spunem: „Bine că poate!”. (Un fel de sexism, dar și în filmele mafiote americane bărbații fac tâlhăriile, iar femeile se căsătoresc cu tâlharii sau le sunt amante).

Noi nu apreciem adevăratul talent. Talentul nostru migrează în fiecare zi. Iar țări sănătoase ne primesc tinerii și le oferă toate condițiile pentru dezvoltare. (Deși încă au mai rămas, puțini, dar buni. Îi vedem aici și aici)

Noi apreciem șmecherii și șarlatanii. Cei care amăgesc sistemul. Cei care sfidează regulile. Ei ne fascinează. Pe ei îi întrebăm despre succes și îi punem pe coperțile revistelor. Să răspundă la întrebarea: „dar cum ați reușit.” Ei sunt oamenii anului. Ba mai mult. Îi alegem să ne conducă țara. Sau lucrăm pentru ei.

Ei fac legitim orice act de corupție cumva mai mic (deși acum, cu acest miliard, plafonul e destul de înalt). Orice funcționar public care ia mită, un medic, vreun activist sau apărător al drepturilor omului și democratizării, un profesor are tot dreptul moral, în opinia noastră, să ia mită. Să amăgească sistemul. Pentru că toți o fac.

Cei care iau mită mai mică, cu toată aroganța și siguranța, îi judecă pe cei care iau mită mai mare. Ei ne vorbesc de ipocrizia mai marilor, în timp ce primesc plicul cu bani.

Ceea ce ei nu conștientizează este cât de vulnerabili devin în această lume plină de săbii care atârnă deasupra capului.

Eu vreau să cred că de azi înainte cel puțin o serie de oameni vor înțelege, nu atât lipsa de moralitate a acțiunilor lor, ci cât de șantajabili devin. Probabil nu este nimic mai terifiant decât să trăiești cu frica că brusc viața ta se poate schimba, iar pedeapsa nici măcar nu este pe bună dreptate, procesul nu va fi corect, iar soarta îți va fi decisă de niște hoți mai mari.

S-a tot vorbit despre caracatiță. Filmele americane despre mafie ne învață cum fiecare om poate fi înlocuit. Simplu și peste noapte. Toți acești oameni care apar prin paginile Ziarului de Gardă dacă și au dormit liniștit până acum, probabil somnul lor dulce s-a încheiat sau cel puțin tresar.

Mai mult ca atât, indiferent cât de confuză și dificilă este situația acum, sunt sigură că în curând somnul lor va fi stricat de o justiție asemeni celei românești.  Pentru că deja s-a scris de atâtea ori zilele astea, imperiile cad. Iar liderii au dreptul să își decidă doar felul cum vor sfârși: prin închisori, cu ștreangul la gât sau împușcați de proprii oameni întru salvarea demnității (cum o făcuse Gaddafi într-o frumoasă zi de octombrie).

Eu vreau să amintesc că nu există hoți ai noștri și ai lor. Există criminali și atât. Iar ei au furat de la fiecare din noi. Chiar și cei de la radio Orhei știu asta.

Lasă un comentariu