Arhivă după lună:februarie 2016

  • *Pentru a citi, ascultați acest cântecel.  Cel mai îndepărtat loc în care am dus o sticlă de Taraboste a fost în San Francisco. Am plimbat-o vreo 2000 de kilometri până a ajuns la destinație. Pentru că asta fac moldovenii, răspândesc sticle de vin prin lume, pe care le înmână cu un aer ceremonios și mândrie. *** Despre vin, mare lucru nu știam. Pentru că localurile capitalei pe vremuri erau pline de bere Arc de 8-10 lei și de un execrabil vin la pahar, iar prin ospeții vinurile în pet-uri încă mai triumfau. Embargo-ul, dar și oamenii care au apărut în viața mea (din păcate, de cele mai multe ori ei nu citesc blog-ul meu), m-au făcut să apreciez vinul dincolo de alb și roșu. La degustări am început să merg vreo 4-5 ani în urmă, când abia apăreau wineshop-urile care nu vindeau Isabella la pahar și care binevoiau să facă degustări. Așa am început să înțeleg aromele de citrice, de gutui, de ananas, de cafea, de condimente, de pipi du chat. Am învățat să beau vinul în ordinea corespun[...]

    Citește mai departe
  • Disclaimer: Eu scriu să țin minte peste ani. *Pentru a citi, ascultați asta.  Această postare e despre călătoria mea în America. Pentru că am făcut câteva mii de kilometri, am mers prin vreo patru state, patru parcuri naționale și trei orașe mari, astăzi o să vorbim doar despre statul meu pe plajă (Oceanul Pacific, plajele populare, San Diego și alte chestiuni mirabolante) și despre de ce m-am pornit eu peste continente și oceane. Exact înainte de călătorie, un prieten mi-a dat acest video despre cum nu trebuie să călătorim fără tolc, dar să învățăm, respectiv mă simt oarecum responsabilă. Promit să nu scriu în stilul: „în fiecare orășel las o părticică din mine”. *** Pe 14 august, în salonul Spitalului Republican, tanti Evdochia cu cercei mari de aur de bunică, hălățel cu flori și basma, spune că nu îi trebuie ei Italii sau să vadă lumea. Ea are casa ei și acolo este locul ei. Eu eram în a patra zi de perfuzii, încruntată și aproape să plâng, până medicul nu mi-a dat o listă d[...]

    Citește mai departe
  • A trecut deja mai mult de jumătate de an de la răspunsul Inspectoratului Centru de Poliție la scrisoarea mea referitor la pasajul ilegal din Mateevici 73. De atunci multă lume m-a întrebat ce s-a mai întâmplat. Au reacționat oare autoritățile? Să vă reamintesc: pe Mateevici 73 este un pasaj care a acoperit tot trotuarul, este urât, murdar, vechi și periculos. Pe acolo trec zilnic zeci de oameni. Pasajul nu ne protejează de vreo construcție, pentru că nu se construiește nimic acolo de vreo cinci ani. (Istoria pe lung: aici) Am depus plângere la Poliție, iar aceștia au sesizat Inspectoratul de Stat în Construcții și mi-au spus că vor monitoriza ca agentul economic să facă un pasaj decent. Pentru oameni. Jumătate de an a trecut. Unica schimbare e că au mai căzut niște lemne din acest pasaj. Și atunci mă întreb când o să se prăbușească în general acesta. Mai mult ca atât, pasajul are în interior metal ascuțit care poate răni orice copil zbânțuit, ori dacă alunecam pe gheața di[...]

    Citește mai departe