Notițe americane — 2

 

*Disclaimer: Eu scriu să nu uit.

*Pentru a citi, ascultați asta.

Acest text e despre Grand Canyon, Antelope Canyon, Bryce Canyon, Zion Park și Yosemite Park. Parcuri alese cu grijă după lecturi extensive.
Să ajungi din Newport până în Grand Canyon îți ia cam vreo nouă ore. Treci prin multe mici parcuri regionale și pe lângă denumiri cunoscute, de exemplu, Palm Springs.

La început peisajul e nou, e fascinant. După o oră jumătate e iar despre pietre, stânci și cactuși. Și iar.

Grand Canyon

Camping: Am ajuns seara și am instalat cortul direct în Mather Campground, unde nu există Wifi decât la duș. Rezervațiile sunt foarte bine amenajate. Nu pot să te rătăcești: ți se dă o hartă la început și o descriere generală, sunt indicatoare peste tot și o mulțime de puncte de informare. Există un shuttle gratis care te duce dintr-un colț în altul.

IMG_0064

Pregătire: Înainte de a ajunge în Canyon, am privit un documentar despre fiecare strat de rocă: câți ani are și cum s-a format. Apoi, am citit zeci de articole despre hiking trails, care sunt easy și moderate, ce înseamnă moderate, ce trebuie de luat, ce trebuie de încălțat și îmbrăcat. Există travel nerds!

Sfaturile lor nu sunt scrise degeaba, dacă e scris că trebuie să iei 3 litri de apă, trebuie să îi ai. Dacă îți spun că ai nevoie de încălțăminte de hike ankle high, din aia trebuie să ai. Nu există oameni care amăgesc natura. Anual zeci de persoane sunt scoase din Grand Canyon deshidratate, obosite sau cu insolație.

Doar 12 persoane au străbătut tot Canionul. Tot atâtea câte au ajuns pe lună!

Hiking: La prima mea întâlnire cu Grand Canyon, eu am rămas literalmente cu gura căscată. Este un amestec de măreție, de istorie și frumusețe. Când stai față în față cu Canionul brusc te simți destul de mic, destul de neimportant, dar în același timp super fericit că poți admira jocurile naturii.

De două miliarde de ani, râul Colorado sapă încetișor acest Canion.

De două miliarde de ani, râul Colorado sapă încetișor acest Canion.

Am mers pe trail-ul South Kaibab Trail, pentru că este un easy trail și relativ scurt. Unde tot mergi și mergi în jos, iar imaginea se schimbă puțin câte foarte puțin. Iar când vrei să urci înapoi, îți dai seama cât de greu este să faci asta pe căldură și deal. 4 mile și ceva dus-întors au fost un chin! (Știu, patru mile nu e mult, dar în timpul zilei e).

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Înainte de hike.

După hike.

După hike.

 

Apoi, ca o persoană de o vârstă respectabilă și ceva mai leneșă, am luat shuttle bus-ul și am ieșit de la stație la stație am mers câte 30 de pași, am făcut fotografii și am mers mai departe.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Dacă aș fi avut mai mult de două zile în Canion, aș fi mers până la râu. Să stai acolo ai nevoie de un permis special la care trebuie să aplici din timp. Cel mai mult însă vroiam să ajung la Havasu Falls care sunt o rezervație indiană, unde, din nou, ai nevoie de un permis special cumpărat din timp și ai de mers vreo 14 mile.

Cumva natura, turismul american și misticismul indian se combină în Grand Canyon. Ah, dacă mă nășteam în State eram un geolog care studiază doar un fel de roci și toată viața încearcă să afle cum a fost format un strat (sau trei pietre) de Canion.

La ieșire, am mers până la Desert View, unde avem din nou panorame și mulți turiști.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Desert View

Orășelul neînsemnat Page (se poate deja de ascultat asta):   

După câteva zile în cort, e timpul de stat în primul motel american. Da, din acela cu uși separate și, unde, de obicei în filmele americane soțiile își înșeală partenerii în orășele provinciale și fără de șanse, unde stă vreun traficant de droguri, iar dușmanii lui mereu trebuie să îi împuște vecinii.

De ce Page? Exact lângă Page este Horseshoe Bend unde este cea mai frumoasă priveliște a râului Colorado. Acolo nu poți face o fotografie proastă. Cea mai bună lumină este la Apus ❤ După ce faci zeci de fotografii, vrei să stai oricum pe jos, să îmbrățișezi frumusețea și niciodată să nu îi mai dai drumul (Când o să fiți acolo, o să înțelegeți de ce asta nu sună de fapt cheesy!).

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

La fel în apropiere este Antelope Canyon. Din nou, după multe articole citite, am decis să mergem la Lower Canyon. Intrarea este mai ieftină, dar, mai ales, oameni mai puțini. Canionul este sub pământ și este format de torentele de apă, care, cu efect de centrifugă, îl șlefuiesc de ani de zile. În 1997, vreo câțiva oameni au murit acolo, însă acum au fost luate o serie de măsuri de securitate.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Puțină apă, puțin nisip, puțin timp și grija oamenilor și avem unul din cele mai frumoase reliefuri, dar mai ales joc de lumini. Sunt tururi special organizate pentru fotografi.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

De asemenea, este un teritoriu indian, taxele sunt plătite lor și tot ei te ghidează sub pământ, mai mult, îți iau Iphone-ul și îți fac fotografii.

În orășelul Page, filmul 127 de ore nu voia să pornească, o decizie foarte înțeleaptă. Dacă vedeam filmul, în Canion nu mai intram. Se pare că și în acest caz întreaga mea viață a mers spre faptul ca acel film să nu meargă, iar eu să mă plimb prin canion (sună ca o referință nereușită la film, însă vă îndemn să îl priviți, cine încă nu a făcut-o).

La ieșirea din Page se poate de trecut prin Marble Canyon Bridge, să vedem iar râul.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Bryce Canyon

De fapt nu e un Canion, ci o serie de amfiteatre pline de hoodoos, formate de-alungul timpului prin înghețare și dezghețare. Aici am făcut un trail de 14 mile. Cu fotografii din 5 în 5 minute în prima oră și cu opriri din 5 în 5 minute în ultima oră.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Bryce Canyon este la o altitudine mai mare, e ceva mai răcoros, hike-urile nu sunt atât de abrupte, coborârile sunt line, respectiv este o distanță rezonabilă.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Unele hoodoo au tot felul de denumiri, pentru că oamenii văd în ele vulturi, animale, oameni etc. Frumusețea e că acestea nu durează foarte mult: bate vântul, plouă, îngheț, dezgheț și toate aceste sculpturi ale naturii dispar, se transformă, apare ceva nou.

Zion Park

Din lipsă de timp, am combinat Bryce cu Zion, iar pentru Zion nu ne-a rămas decât să mergem cu shuttle bus-ul. Zion este o imagine diferită de Bryce Canyon și oferă o serie de hike-uri mult mai palpitante, în același timp este mult mai aglomerat ca mai puțin popularul Bryce. Hike-uri înseamnă și plimbatul fără mari eforturi, și urcatul pe creste, și mersul pe cărări abrupte, și trecerea prin culoare claustrofobice, ba chiar pășitul prin apă; Zion oferă toate acest posibilități.

Stânca ce plânge neîncetat

Parcul este străbătut de un râușor, mic, neimpresionant. Acest râușor, după o furtună, devine o aprigă forță. Tot el de mii de ani sapă și sapă încetișor canioanele din parc. După câteva zile de la plimbarea mea prin parc, câțiva hike-uri experimentați au murit înecați.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Zion se traduce orășel ceresc, iar canioanele Kolob au primit denumirea dintr-o locație din Biblia mormonă.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Majoritatea parcurilor prin care am trecut au câte o istorie legată de mormoni, fie primii locuitori au fost mormoni, fie au adus puțină civilizație locului, astfel în multe locuri avem muzee ale mormonilor.

În ambele parcuri am stat în orășele mici cu moteluri stranii, de exemplu Beaver (la orășelul acesta o să mai revin) și St. George.

Yosemite Park (și acest cântecel se poate de asculta)

Majoritatea oamenilor pe care i-am întâlnit și trăiesc de ani buni pe coasta de Vest, nu au văzut niciunul din parcurile descrise mai sus, dar au fost la Yosemite. Yosemite este drăguț dacă stai aproape de el. E foarte întins, nici măcar telefonul nu prinde (ceea ce e rău mai ales dacă ai părinți care fac panică!). Poate dacă începeam cu el avea să fie altfel, dar după Grand Canyon, Bryce și restul, e mai dificil să te lași cucerit. În plus, fiindcă era vara, toate lacurile și cascadele atât de recomandate, erau secate.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Aici trebuia să fie un lac.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

 

E bine de știut:

  • Există un pass de 80$ pentru majoritatea parcurilor din State. E pe un an. Pe mașină.
  • Unele rezervații administrate de indieni au un cost aparte.
  • Pe nps.gov citiți info utilă despre parcuri/canioane. De asemenea, safety rules.
  • Americanii plănuiesc cu luni înainte, respectiv cazarea deseori e deja plină, chiar și pentru campgrounds. Sunt campinguri pe baza de first come, first served, dar ele sunt toate pline de la 9 dimineața.
  • Vedeți ce distanțe sunt și folosiți aplicația gas buddy, pentru a nu rămâne prin Death Valley fără benzină.
  • Nu pot să accentuez îndeajuns: nu degeaba se scrie care hiking trails sunt easy, moderate și dificile. Pentru fiecare e nevoie de echipament diferit, iar uneori permis pentru a rămâne pe noapte.

Eu am înțeles de ce mulți americani sunt ignoranți referitor la restul lumii: natura lor este atât de fascinantă, diferită, dramatică și plină de istorie, încât poți rămâne o viață să o cunoști. Și probabil că are sens să alergi 3 ani, 2 luni, 14 zile și 16 ore să o străbați de două ori în totalitate, cum se arată în filmele despre viață și cutiile de bomboane de ciocolată.

Lasă un comentariu