O scurtă istorie despre procese

Februarie, 2015.
 
Februarie, 2015.

Există o practică inumană în Republica Moldova care este consfințită în Regulamentul ANRE pentru furnizarea și utilizarea gazelor naturale, și anume: dacă nu plătești gazul, în zece zile de la data-limită pentru plată, el este deconectat. Urmează o experiență umilitoare de a sta în rând, o mică hoție prin a plăti două taxe, o risipă de timp, prin a bate uși diferite, în colțuri diferite ale orașului, iar când toate sunt gata, furia ta se mai potolește, și abia aștepți flacăra albastră, este vineri ora 14:00, iar atunci, nu are cine să îți conecteze gazul.
Eu am trecut de două ori prin această experiență. Prima dată nu mi-a venit factura (ei mi-au zis că dacă nu vine, ca un om cu spirit civic, trebuie să merg în căutarea ei), a doua oară nu am vrut să plătesc un consum de două ori mai mare în prima lună, iar în a doua lună nu eram acasă.

Și atunci, toată lumea o să mă sfătuiască, cu cele mai bune intenții, să plătesc la timp facturile, mai ales că oricum le plătesc online. Eu însă, auzind cum se construiește țara europeană, vreau să povestesc cum se întâmplă în astfel de situații în Anglia, de exemplu. Desigur, în aceste țări, nu există monopol, există o relație adecvată între prestatorul de servicii și client și un fel de bun-simț general.

În Anglia, furnizorii de energie au departamente pentru oamenii care nu pot plăti facturile și așteaptă să fie contactați pentru a găsi soluții! De ce? Când poți veni iarna să tai gazul și să bagi oamenilor încă taxe suplimentare? Pentru că e firesc: când oamenii nu au bani să plătească facturile, e timpul potrivit să îi faci să plătească aproape 400 de lei pentru reconectare.

Până a-ți deconecta energia în Anglia, ei te contactează și te întreabă ce mai faci și de ce nu plătești facturi. Apoi, creează o metodologie adaptată pentru a putea plăti parțial facturile. Iar dacă nici asta nu e posibil, te ghidează unde să te adresezi pentru ajutor din partea statului.
Este ilegal iarna să îți deconecteze căldura dacă ești bătrân, persoană cu dizabilități sau ai copii mici.
Or, în iarna lui 2015, eu am stat cu o serie de bătrâni și părinți în rând să plătesc taxa pentru reconectare. Pe o temperatură de 7 grade, am venit acasă să constat că nu am căldură. Eram sigură că era o defecțiune tehnică. Am chemat oamenii de la Chișinău-Gaz care mi-au spus că a fost deconectat. Așa, pur și simplu. Pe 7 grade. Fără vreo notificare.

La oficiul din strada Albișoara  mi s-a cerut notificarea și factura. Le-am zis că nu am primit nici factură și nici foița aia. Fără niciun fel de scuze, am fost trimisă din cabinet în altul. Desigur, nu înainte de a obliga fetița de la casă să mă numească client, nu consumator.
Și asta ne aduce la primăvara anului 2016. Într-o seară cu o temperatură confortabilă, mă trezesc cu notificare la ușă. A doua zi, de dimineață merg la bancomat, merg la Chișinău-Gaz, plătesc și mi se zice că nu am contract semnat din 2013. La replica mea că proprietarul este în Germania și nu este clar că se întoarce, a strâns din umeri. Am întrebat-o de ce în trei ani nu le-a dat prin cap să mă cheme să semnăm contract, din nou, nici un răspuns constructiv. Dacă anul trecut rațional și cu o voce ridicată am explicat de ce ei nu au dreptate, anul acesta m-am conformat imediat. Așa sunt oamenii, pierd din spiritul acela combativ și se adaptează la orice nedreptăți.

Peste trei săptămâni, proprietarul a revenit în țară, a fost la Chișinău-Gaz, l-au mai trimis să bată o mulțime de uși, cu multe pauze de prânz. După ce a terminat procedura de discuții și acte, întinsă pe două zile, indivizii care taie gazul și tot ei îți dau flacăra albastră înapoi, au spus că vor reconecta luni. Pentru că, deh, cine lucrează vineri după-amiază.

Nu pot să mă plâng. Am copilărit în anii ’90, din care am o amintiri despre Baba Ania cu un ceaun pe foc fix în grădină, despre târâitul apei de la fântână, și despre serile în care tata cânta la chitară cât nu era lumină. Respectiv, și acum, am trăit câteva zile foarte eco-friendly. Un lucru este cert, dacă aș ști cu siguranță că voi trăi următorii cinci ani în Moldova, mi-aș face o locuință cu surse alternative de energie.
Între timp, am transmis o scrisoare către toți șase directori din Consiliul de administrare al ANRE cu o copie la anticamera Chișinău-Gaz. Le-am explicat cum se face în țările europene și că taxele pe care le percep de la bătrânii, mamele cu copii care fug iarna să plătească sutele lor de lei, sunt ilegale și umilitoare. Am fost sunată chiar a doua zi. De două ori. Le-am explicat că eu nu vreau ei să rezolve problema mea, ci să schimbe regulamentul. Suferința mea deja a fost cauzată, daunele morale au fost depășite (de exemplu, discuție cu mama în timp ce stau într-un rând de 30 de persoane: Vlada, de ce numaidecât trebuie să lupți cu sistemul? Poți măcar o dată să faci cum trebuie?), tot ce vreau este să schimbe regulamentul și să nu forțeze oamenii care nu au bani pentru facturi să plătească noi taxe (sau pe cei dezorganizați), dar mai important, să piardă timpul.

Cât stăteam prin rânduri, mă gândeam că dacă aș pretinde a fi un pseudo-artist probabil aș face un short video sau short story despre o bătrânică ai cărei copii și nepoți sunt de ani buni în țări străine, pe frigiderul căreia stau postcard-uri cu Big Ben, iar această bătrânică, locuind singurică își rupe piciorul și este imobilizată pe un covor țărănesc moldovenesc. Partea bună e că în casă e cald, iar la televizor jurnaliștii povestesc despre cum se construiește viitorul european. Între timp, asistentul social se plânge pe Odnoklassnici pe salariul mic, iar treptat vine cineva, bate în ușă, strecoară o hârtie în poștă, apoi dispare lumina, apoi gazul, apoi apa. Sfârșit.

Eu însă nu sunt pseudo-artist, de aceea vă îndemn, dacă ați trecut prin situații similare, sau dacă vi se bagă consum inadecvat, să scrieți plângeri către ANRE, Chișinău-Gaz, Union Fenosa (de exemplu, azi a fost o dimineață destul de frustrantă datorită incompetenței ultimei) și să îi forțăm să aibă bun- simț. Este timpul să ne considere clienți, nu consumatori șantajabili. Plângerea mea a fost înregistrată. Aștept.

*Și cântecel.

Lasă un comentariu