A moveable feast

 

Am citit pe Facebook mesajul: моя бабушка только что поддержала Moldo Crescendo Classical Music Festival на краудфандинговой платформе. Şi am decis să scriu acest text.

***

Festivalul Moldo Crescendo este la a doua ediţie. Iniţiat de un grup de tineri muzicieni care învaţă în diasporă. Deja al patrulea an, se întorc să facă concerte acasă. Pentru părinţi, pentru prieteni, pentru că vor să aducă experienţa de peste hotare acasă. Am ajuns şi eu să fac parte din acest festival.

Două întrebări au fost constante:

  • Cum ai ajuns aici? La care răspunsul era că „din întâmplare”. Dintr-un feedback cândva scris pe Facebook şi o propunere venită apoi de la Marcel Lazăr, fondatorul Festivalului Moldo Crescendo.

Deşi, de fapt, am ajuns pentru că eu tare-tare vreau cultura să vină la noi în ţară, nu eu să merg în ţări străine să o caut. Şi tare-tare vreau talentul să se întoarcă acasă, măcar şi pentru un festival.

  • Cu ce te ocupi? Cam cu de toate.

Până la urmă, îmi plac ideile curajoase de a face nu doar un simplu festival în Moldova, ci unul de muzică clasică! Şi, atenţie, fără patronaje sau sponsori cu nume răsunătoare.

Concert de deschidere la Muzeul Zemstvei

Concert de deschidere la Muzeul Zemstvei

***

În aceste luni, am văzut că există o mulţime de oameni buni şi constructivi în această ţară. Primul din ei a fost Ion Ştefăniţă, care a fost foarte receptiv şi a ajutat enorm festivalul. A fost Ion Sturza pe care l-am rugat să facă o mică donaţie, care a răspuns imediat şi nu a cerut logo-uri sau recunoştinţă oficială. A fost directorul Muzeului Naţional de Istorie şi Etnografie care ne-a dat voie să facem concert în cadrul Muzeului Zemstvei. Sau autorităţile locale din Bahmut, care au făcut tot ce au promis. Au fost jurnalişti, sponsori şi parteneri care ne-au scris: haideţi să contribuim şi noi. Ţara asta e aşa de mică şi de conectată, încât orice idee poate avea succes, cu puţină deschidere şi creativitate.

Au fost oameni care ne-au ajutat, aşa, pur şi simplu. Ca Victoria Nagy Vajda din Luxemburg care a donat o sumă generoasă pentru Festival. Sau ca cei de la Bahmut Club, care, fără niciun interes, ne-au ajutat, ne-au hrănit şi ne-au plimbat prin Bahmut (vedeţi aici mai multe despre ei). Sunt cei peste 20 de donatori pe Guvern24.md, care, pe lângă faptul că au luat bilete, au mai şi donat.

Au fost instituţii fără de ajutorul cărora era mult mai dificil de pornit festivalul. Biroul pentru Relaţii cu Diaspora ne-a oferit acest grant pentru diasporă (Mai multe detalii aici).  Însă dincolo de ajutorul financiar oferit, echipa a fost mereu deschisă şi ne-a încurajat. La fel şi cei de la Organizaţia Internaţională pentru Migraţie.

Am înţeles că oamenii noştri totuşi sunt adorabili când li se oferă oportunitatea. De exemplu, dintr-un simplu anunţ de a căuta voluntari primeşti zeci de aplicaţii cu oameni care vor să doneze timpul şi experienţa lor. Ei scriu atât de frumos că fac asta pentru cultură, pentru muzică clasică şi pentru că vor ca tinerii să revină acasă. Sunt oameni care sunt gata să lucreze câteva ore pe zi şi să o facă gratis. Când vreau iar să mă duc din ţară, mă văd cu voluntarii din proiectele mele şi mă liniştesc.

Am cunoscut muzicieni talentanţi care cântă pe marile scene ale lumii, însă oricum în fiecare an vin şi fac concerte acasă.

Am înţeles de ce artiştii se emoţionează când publicul îi aplaudă. Eu m-am emoţionat de la vorbele inimioase ale femeii din Bahmut care a spus că le-am adus soarele pe cer, sau de la vorbele moldovenilor care vin acasă în vacanţă şi spun că aşa trebuie să se dezvolte o ţară, că direcţia este corectă şi multe alte “ţineţi-o tot aşa”.

Concert la Bahmut

Concert la Bahmut

Am comunicat şi cu autorităţile. La un concert, reprezentantul unor autorităţi, ne-a spus: păi de ce nu aţi venit la noi să cereţi ajutor. Eu sper data viitoare autorităţile centrale să împrumute bunăvoinţa oamenilor de afaceri şi să vină singuri să spună: cu ce putem să vă ajutăm sau să doneze pe platforme de crowdfunding. Orice ajutor întotdeauna este binevenit.

Şi acum de rău. Am întâlnit şi oameni pentru care am irosit zile întregi de discuţii în zadar. Oameni care stau pe un piedestal imaginar şi nu înţeleg nici ce e aia cultură, nici muzică clasică, nici că scopul unui festival de muzică clasică nu este de a face bani, ci unul mai important. Am ales să glumim, decât să ne enervăm şi să depăşim asta. Dar ei sunt mult mai puţini decât mă aşteptam. Mult mai puţini.

***

Desigur, există loc de multe îmbunătăţiri. La urma urmei, este pentru prima dată când un Festival de muzică clasică ajunge în atât de multe locaţii, atât de diferite, este organizat de oameni care au alt full-time job şi pentru care această activitate nu aduce niciun venit. La anul va fi mai bine!

Concert de inchidere la Castelul Mimi.

Concert de inchidere la Castelul Mimi.

***

Este important, ba chiar foarte important ca iniţiativele mici şi independente să aibă succes. Da, există festivaluri care promovează ostentativ anumite nume. Da, există anumiţi politicieni sau oameni de afaceri care cu insistenţă îşi vor numele peste tot. Şi asta este greşit. Cu toţii sperăm să fie o zi când partener general al unui festival va fi Ministerul Culturii, Agenţia Turismului sau alte instituţii din ţară. Când instituţiile statului, transparent, vor primi banii pe care îi merită şi vor putea susţine cultura. Mai mult ca atât, sperăm că va veni o zi când salariile decente vor permite oamenilor să plătească preţul corespunzător pentru artă. Nu prea este nevoie de caritate. Este nevoie de instituţii funcţionale şi salarii decente. Talent avem.

De aceea, ne bucurăm enorm că am colectat suma de 1500 de euro. Mulţumim tuturor donatorilor noştri. Şi mulţumim Guvern24 pentru că ne-au găzduit. Este minunat când oamenii, dezinteresat, contribuie la o astfel de cauză. Sperăm cei care nu au reuşit în acest an să ajungă la festival, să o facă la anul.

Experienţa de anul acesta a fost o inspiraţie de a continua această minunată tradiţie, de a descoperi conace, muzicieni şi muzică clasică. Pe curând!

Later edit: Mulţumim Vintage pentru ajutor, tinerilor pictori şi celor care au licitat lucrările lor! Mulţumim şi celor de la Mimi care ne-au oferit oportunitatea să facem concertul în minunatul lor Castel înainte chiar de deschiderea oficială a acestuia.

*Tradiţional, trebuie un cântec. Să nu iasă că aţi citit toate astea în zadar. Vă spun un mic secret: la Vama Veche deja de mai mult de zece ani, soarele răsare pe Bolero. Cam aşa:

Lasă un comentariu