Un pas spre normalitate

Foto-simbol
 
Foto-simbol

În luna iunie, opinia publică din SUA a clocotit din cauza sentinţei uşoare date în cazul unui violul petrecut în campusul universităţii Stanford. S-au făcut petiţii cu sute de mii de semnături pentru demiterea judecătorului; persoane publice şi-au declarat susţinerea pentru victimă, printre aceştia au fost şi Hillary Clinton şi Joe Biden; s-au făcut şi proteste. Sentinţa nu s-a schimbat, însă tot mai multe victime au curajul să povestească în public dramele lor.

În Republica Moldova, un medic este anchetat pentru violul a 16 (18) femei cu deficienţe mintale. Timp de trei ani, procesele au tot fost amânate, iar medicul a fost cercetat în libertate. Până în ziua de azi nu este nicio intenţie de a ancheta vreun complice. Pe 22 august aflăm sentinţa.  

Detalii despre caz aici.

O lună în urmă, presa din Statele Unite clocotea din cauza unei sentințe în cazul unui viol. Ba mai mult, presa mondială publica zilnic articole răsunătoare la acest subiect.

În ianuarie 2015, doi studenți, mergând pe bicicletă în campusul universității Stanford, au zărit, în spatele unui coș de gunoi, o fată semi-dezbrăcată nemișcată și un băiat deasupra ei. Băiatul, la vederea intrușilor, a fugit. Studenții suedezi l-au prins și l-au imobilizat până a venit poliția. Fata a fost dusă la spital.

Băiatul a fost condamnat la șase luni de închisoare, o sentință care ar putea fi redusă la trei luni, în caz de bună purtare și trei ani de eliberare condiționată. A fost condamnat pentru atac cu intenția de a comite violul unei femei în stare de ebrietate, penetrare sexuală a unei persoane în stare de ebrietate cu un obiect străin, și penetrare sexuală a unei persoane în stare de inconștiență, cu un obiect străin.

Această sentință a creat un val de furie printre opinia publică americană. O petiție online cu peste 500 de mii de semnături cere ca judecătorul să fie demis; toate ziarele importante au publicat fotografia atacatorului și biografia judecătorului; unii studenți de la Stanford, în loc de absolvire, vor protesta; iar în spațiul public se discută despre termenii tendențioși folosiți în ilustrarea istoriei: înotător campion și fată în stare de ebrietate (bravo Washington Post!). Mai mult, jurații refuză să participe în procese cu acel judecător, iar mai multe ziare amintesc despre un caz anterior în care decizia judecătorului a fost dubioasă.

Da, fata era în stare de ebrietate, cu o cantitate de trei ori mai mare de alcool în sânge decât limita acceptabilă, da, dormea în spatele unui coș de gunoi. Da, băiatul este dintr-o familie bogată, învață bine și avea potențial de a fi campion olimpic. Da, viol propriu-zis (orice ar fi însemnând asta) nu a fost. Totuşi, băiatul a fost condamnat şi a fost înregistrat pe viață ca sex offender (în română nu am găsit un termen consacrat pentru asta), iar sute de mii de oameni cer o pedeapsă mai aspră.

Nu vreau să îmi imaginez, dacă toate astea s-ar fi întâmplat în Moldova, cum ar fi fost judecată, înjurată și umilită fata. Pentru că era beată, pentru că dormea pe jos, în stradă. Pentru că e de vină. Doar nu o dată am auzit istorii despre sate întregi care apără violatorii și linșează orice demnitate rămasă victimei?

De ce este important acest proces din California? Anume din cauza acestor pedepse ușoare, victimele nu raportează cazurile de viol – traumele și expunerea pe care o au în urma acestor procese de judecată sunt prea mari, iar sentințele de eliberare condiționată sau de închisoare de câteva luni – prea mici. După cum spunea tatăl agresorului, pedeapsa este prea mare pentru „20 de minute de acțiune”.

În SUA, conform unui raport din 2014, 80 de procente din agresiuni sexuale asupra studenților nu sunt raportate la poliție şi doar 32% din restul cazurilor (non-studenți) sunt raportate. Din 334 de cazuri raportate, doar șapte au fost condamnați.

Există în Moldova astfel de statistici legate anume de universități? Dar de internate? Sunt ele publice și discutate în public? Dincolo de cele vreo 360 care fac statistica anuală. Sau discuțiile publice despre viol se rezumă deseori la “a căutat-o” sau cum spunea un mare jurnalist “fata se purta mai rău ca un băiat”?

O investigație publicată de Ziarul de Gardă în anul 2014, povestește o statistică tristă: victimele care luptă cu sistemul și agresorii câte 17 ani.

Victimele violurilor nu raportează cazurile la poliție, de frica opiniei publice care le va judeca și de frica unei sentințe prea ușoare pentru agresor. În SUA, în urma mediatizării violurilor din campus, anual, crește numărul victimelor care raportează cazuri de viol, chiar dacă unele din ele s-au întâmplat ani în urmă.

***

Pe 22 august, se anunță sentința în cazul medicului acuzat de violul a 16 (18) persoane. Între timp, el este în libertate. Și aici, agresorul neagă crima. Și aici, victimele de fiecare dată retrăiesc dramele lor, bunăoară, în timpul ultimei ședințe de judecată, câteva victime au avut acces de epilepsie. Or în alte țări mărturiile victimelor sunt înregistrare, iar ele nu sunt obligate să retrăiască traumele. Până astăzi nu este o discuţie publică despre acei funcţionari care au fost complici la aceste violuri.

Au fost doar câteva instituţii media care au publicat reportaje şi actualizări ale procesului. În acelaşi timp, nicio femeie politician nu s-a autosesizat (în timp ce Hillary Clinton de câteva ori a avut declaraţii de susţinere a victimei violului de la Stanford), niciun politician, în general, nu a spus nimic (vice-preşedintele american Joe Biden a publicat o scrisoare deschisă victimei), nicio organizaţie de apărare a drepturilor omului şi non-discriminării (este vorba de persoane cu deficienţe mintale) nu a făcut o campanie în acest sens.

Nu îmi rămâne decât să sper că jurnaliştii şi cei sus-numiţi, sau poate anumiţi bloggeri care anunţă începutul unei campanii împotriva violenţei asupra copiilor, să urmărească sentinţa şi să ceară cu insistenţă un proces corect.

Au mai rămas cinci zile în care Moldova fie poate deveni o ţară de violatori necondamnaţi, cu un sistem şi cu oameni distruşi sau poate avea un mic triumf  al dreptăţii şi face un pas spre normalitate.

Acesta poate fi un caz răsunător care să încurajeze victimele violurilor să meargă în judecată; care să schimbe percepția de “victimele-s de vină”; care să stopeze statisticile alarmante sau poate fi încă o sentinţă care poate trece neobservată, din cauza zilelor însorite de august.

*Cântecel:

Lasă un comentariu