Opțiunea politică a mass-media

 

Pe 8 noiembrie, SUA va decide cine va fi următorul preşedinte. Pe 13 noiembrie, Moldova va decide cine va fi următorul preşedinte. În ambele cazuri poate fi vorba de următoarea şi de preşedintă. În SUA, ziare serioase şi persoane publice relevante au declarat public dacă îl susţin pe Trump sau pe Clinton. În Republica Moldova, atât media manipulatoare şi propagandistă, cât şi media aproape-independentă  nu susţin public pe cineva. Şi atunci apare întrebarea: de ce nu? Sau mai bine: hai să o facem.

Pe 31 octombrie, echipa editorială a New Yorker a declarat deschis că o susţin pe Hillary Clinton şi, pe puncte, adică pe politici, au descris de ce ea este mai bună decât Donald Trump.

Anterior, şi The Atlantic a declarat că susține candidatura lui Hillary Clinton. Este e treia oară în istoria lor de aproape 160 de ani când susțin un anume candidat. Aici puteţi vedea lista ziarelor care au făcut acest endorsement, adică un fel de apreciere şi susţinere publică pentru candidaţii de la primaries.

Totodată, o căutare pe Google a oricărui titlu de ziar britanic o să prezinte o istorie a acestuia (multe din ele având o „biografie” de secole) și orientarea lui politică. Aceasta poate fi de stânga, centru-stânga, dreapta sau centru-dreapta – și nimeni nu ascunde acest lucru.

Este greşit? Induce lumea în eroare?

Istoric, aceste ziare au apărut pentru a promova interesele anumitor grupuri – bunăoară, muncitori sau burghezi -, iar pe parcursul secolelor au susținut partide ce reprezentau aceste grupuri. Astfel, nu e deloc o surpriză că „The Guardian” este un partid de orientare de stânga, care cel mai des susține Partidul Laburist și critică cu vehemență Partidul Conservator. La rândul său, „Daily Telegraph” susține Partidul Conservator și critică, la fel de vehement, Partidul Laburist.

Fondatorii acestor ziare şi jurnaliştii acestor instituţii împărtăşesc aceleaşi valori ca cititorii lor. Respectiv, cititorii aşteaptă această susţinere publică.

Desigur, sunt și ziare care sunt de orientare centru-dreapta, dar în unele campanii au susținut un partid de stânga, cum a făcut-o ziarul „The Times” în 2001 și 2005. Ori la fiecare alegeri, oamenii aşteaptă cine va fi candidatul celor de la The Sun.

Un lucru însă merită de menționat: ziarele care se respectă vor produce, în cea mai mare parte a timpului, știri echilibrate, iar atitudinea lor de susținere sau de dezgust față de anumite valori și partide o vor reflecta în partea de opinie și editoriale. (Da, putem vorbi aici despre manipulările în presa vestică, mai ales pornind de la cartea lui Chomsky „Manufacturing Consent”, dar textul e despre altceva)

***

Să revenim însă la patrie. În Republica Moldova avem:

  • instituţii media care fac propagandă ieftină şi grosolană pentru anumiţi politicieni;
  • instituţii media care fac propagandă scumpă şi mai subtilă pentru aceiaşi politicieni;
  • instituţii media care fac propagandă ieftină pentru alţi politicieni;
  • Mass-media care foarte mult are nevoie de editori, oarecum independentă, care susţine, din ♥ ♥ ♥  un anumit candidat;
  • Mass-media decentă, parcă independentă, care susţine din ♥ ♥ ♥  un anumit candidat;

Site-uri dubioase şi bloggeri mediocri care peste noapte susţin pe unii sau pe alţii (Aceştia nu vor fi băgaţi în seamă în acest text. De ce, de ce îi mai plătiţi? Încetaţi.)

Nimeni din aceştia nu susţine direct şi deschis vreun candidat.

Primele trei tipuri de instituţii media sunt recunoscute pentru faptul că iau drept idioţi pe toţi cetăţenii acestei ţări. Altminteri, nu există explicaţie pentru o asemenea grosolană propagandă. Scriere tendenţioasă, ştiri cu o singură sursă, preamărirea doar a unor persoane, denigrarea altor persoane, lipsa coerenţei, lipsa corectitudinii gramaticale; sau, mai nou, folosirea dramele altor popoare pentru a-şi argumenta propriul gunoi. Este evident ce candidat susţin. Din nou, nu o fac deschis. Trebuie doar să ghicim intrând pe site-urile lor şi uitându-ne la titluri.

Mass-media oarecum independentă se teme să susţină un candidat, pentru că o să zică lumea că sunt părtinitori, pentru că o să îi dezamăgească şi pentru că alţii o fac pentru bani. Dar din comentariile, din titlurile scrise în grabă, din textele, este evident pe cine susţin.

Poate este timpul ca, în situaţii de cumpănă pentru ţară, mass-media să declare public ce candidat susţin? Sau mai degrabă ce valori susţin şi ce candidat se aliniază cu acestea? (la următoarele poate fi schimbat candidatul, nu pentru că se taie finanțarea, ci pentru că nu ar fi susținut valorile și politicile declarate).

Pe primele pagini ale ziarelor să fie clar fotografia candidatului ales. Pe site-uri să fie banere reprezentând candidatul preferat. Mai important, să fie articole din partea redacţiei care clar ne zic ce valori au şi de ce susţin anume acest candidat. Oricum, pentru publicul informat este destul de evident preferinţa fiecărei instituţii media, şi atunci, de ce să ne mai ascundem?

***

În 1992, „The Sun” publica renumita copertă  „Dacă Kinnock va câștiga azi, rugăm ultima persoană care pleacă din Marea Britanie să stingă lumina”. Până astăzi se spune că anume această copertă a avut o contribuție majoră asupra câștigului Partidului Conservator, care, în sondaje, era puţin în urma Partidului Laburist.

Dragi instituţii media, dragi jurnalişti, poate o facem? Şi, ah, ce dileme vor avea cel puţin câteva televiziuni şi bloggeri dubioşi!
*Cântecel.

Lasă un comentariu