23 de persoane, 12 perechi de ciorapi şi 4 de chiloţi*

 

Mâine, la Bălţi va fi o nouă şedinţă de judecată în cazul lui Stanislav Florea, fost medic în cadrul Internatului Psihoneurologic, care a fost condamnat la 13 ani pentru violarea a 16 paciente. În Republica Moldova, există aproximativ 2000 de persoane plasate în astfel de tip de instituţii, iar rapoartele arată că aceştia trăiesc în condiţii dificil de imaginat. Atât statul, cât şi opinia publică a uitat despre aceşti oameni, iar ei sunt abuzaţi zilnic. Un grup de activişti va încerca să aducă în atenţia oamenilor istoria de viaţă ai acestora şi să revendice dreptul lor la o identitate şi o istorie personală.

Ce se aude cu medicul de la Bălţi?

Într-o vizită la Bălţi, cineva mi-a spus: „Ei, şi ce se aude despre cazul acesta? Cine mai scrie? Au uitat toţi.

Este uman şi firesc să uităm anumite cazuri îngrozitoare, altminteri viaţa ar fi prea apăsătoare. În acelaşi timp, când uităm, nu facem nimic, tindem să repetăm. Cazul de la Bălţi nu este doar despre medicul Stanislav Florea, condamnat la 13 ani de închisoare pentru violul a 16 rezidente ale Internatului, este despre o criză profundă dintr-o societate unde se pierde cel mai elementar respect al oamenilor unii faţă de alţii. Indiferent de sistemul electoral de vot.

Pe 20 aprilie urmează o nouă şedinţă de judecată deja la Curtea de Apel. Chiar dacă medicul va fi condamnat în următoarea instanţă, complicii rămân în libertate, iar problemele vor continua. Până azi, niciun politician nu a luat vreo atitudine publică faţă de caz sau faţă de situaţia persoanelor din internatele psihoneurologice. La fel şi liniştea din partea Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale este îngrijorătoare.

2000 de vieţi uitate

În Moldova sunt aproximativ 2000 care locuiesc în astfel de instituţii. Toate aceste persoane își văd încălcate drepturi fundamentale în fiecare zi. Un raport realizat în 2014, de către Institutului pentru Drepturile Omului (IDOM) a semnalat situaţii îngrozitoare în şase instituții psihoneurologice aflate sub jurisdicția Ministerului Muncii Protecției Sociale și Familiei.

Trei ani în urmă, 10% din persoanele plasate nu aveau acte de identitate, respectiv din punct de vedere juridic nu existau. Trei ani în urmă, rezidenţii instituţiilor erau bătuţi cu bâtele, erau lăsaţi să îngheţe de frig, să doarmă uneori câte doi pe un pat şi să nu fie scoşi la plimbare cu lunile.

Adică să nu vadă lumina zilei, să respire aer curat, să se plimbe în alte părţi decât pereţii instituţiei. Să trăiască, cu alte cuvinte.

Pe lângă lipsa activităţilor, personalul medical la fel a contribuit la deznădejdea din astfel de instituţii. Raportul spune că „trezesc îngrijorare cazurile de violenţă fizică, neglijenţa medicală şi lipsa unei îngrijiri medicale adecvate în instituţiile psihiatrice sau internatele psihoneurologice”. Iar asistentele medicale aveau la îndemână medicamente psihotrope, în timp ce regulamentul prevede ca acestea să fie păstrate în safeuri sub control strict. Pacienţilor în general li se administrau tranchilizante în doze mari .

În Internatul psihoneurologic din Cocieri exista un izolator cu un pat de fier unde erau încarcerați pacienții. Iar această pedeapsă o aplica personalul inferior al instituției după bunul său plac.

Beneficiarii nu aveau lenjerie intimă, iar la 23 de persoane erau 12 perechi de ciorapi şi patru de chiloţi. Raportul ne mai zice că grupurile sanitare sunt într-o stare deplorabilă, cu mucegai, cu pereţii jerpeliţi, iar într-o instituţie nu era apă caldă. Totodată, în Internatul psihoneurologic din mun. Bălţi beneficiarii uneori erau culcaţi câte doi pe un pat, cu o singură pernă şi o plapumă.

(Toate informaţiile sunt luate din raportul publicat pe site-ul organizaţiei Promo-LEX şi din două articole din ziarul Timpul şi Ziarul de Gardă)

S-ar putea astăzi condiţiile să fie ceva mai bune, dar oricum nu sunt nici măcar la limita de jos a decenţei.

Statul care ne abuzează

Statul nu trebuie să ne încurce să trăim, iar noi îi plătim să ne asigure câteva stări necesare existenţei noastre. Noi îi mai plătim să aibă grijă de cei mai slabi. Nu să îi fie milă de ei, ci să le acorde mai multă atenţie pentru a fi integraţi în societate, la fel ca toţi ceilalţi.

Cazul de la Bălţi, dar şi din restul instituţiilor de acest tip, ne arată că, de fapt, cu cât suntem mai slabi, cu atât statul ne abuzează mai mult.

Mulţi mi-au spus că statul abuzează constant 99% din cetăţeni, de ce ar trebui să ne pese de 2000 de persoane?

Pentru că asta ne face umani şi o comunitate. O dată apărute în spaţiul public aceste tratamente de neînchipuit, nu mai putem reveni la starea în care să le ignorăm. Astfel de abuzuri, sunt oportunitatea (ce cuvânt!) de a pune presiune pe sistem şi de a face schimbări. Pentru că dincolo de jocurile geopolitice şi politice, de sisteme electorale şi de spălătorii de bani, Moldova este o ţară unde încă se trăieşte. Dacă nu insistăm pe o schimbare acum, suntem condamnaţi la a repeta aceleaşi greşeli şi a continua aceste tratamente inumane şi degradante. (Mai multe detalii aici)

Ce facem?

Un grup de iniţiativă format din jurnalişti, activişti şi artişti vor încerca să povestească istoria şi viaţa rezidenţilor din astfel de instituţii, să le revendice identitatea şi, într-un final, să ajungem la o comunitate implicată şi empatică.

Pentru început, vă îndemnăm să puneţi like la această pagină de Facebook (este o versiune încă draft, dar promitem că va arăta mai bine). Vor urma câteva acţiuni atât online, cât şi offline, la care sperăm să participaţi. De asemenea, pentru a acoperi unele cheltuieli elementare, vom face o mică campanie de crowdfunding.

Disclaimer: nimeni din aceste persoane nu are vreo afiliere politică, iar acţiunile nu sunt finanţate din niciun grant. Este o simplă campanie, pentru că este necesar.

Cazul de la Bălţi poate fi un precedent bun când societatea se implică, cere dreptate şi schimbări. În lume, astfel de oameni se numesc cetăţeni. Sper că într-o zi vom avea tot mai mulţi cetăţeni.

Tradiţionalul cântec:

*Titlul este un citat preluat dintr-un articol din ziarul Timpul.

Surse folosite:

https://promolex.md/old/upload/publications/ro/doc_1332166962.pdf
https://www.zdg.md/editia-print/social/persoanele-din-internatele-psihoneurologice-fara-acte-de-identitate-si-fara-drepturi
http://www.timpul.md/articol/cum-sunt-chinuii-pacienii-din-institutiile-psihoneurologice-din-r–moldova-53597.html

Lasă un comentariu