Revoluția funcționarilor

Sursa: https://pre00.deviantart.net/ff26/th/pre/f/2010/231/d/5/fight_club___where_is_my_mind_by_menco.jpg
 
Sursa: https://pre00.deviantart.net/ff26/th/pre/f/2010/231/d/5/fight_club___where_is_my_mind_by_menco.jpg

Pe 9 ianuarie, 2016, angajații unui local numit La Soacra, din Piața Centrală au mers la lucru. Ei nu știau că proprietarii localului țineau ilegal o butelie de gaz, nici nu știau că aceștia plătesc nestingherit câte 200 de lei (DOUĂ SUTE DE LEI) pe la toți funcționarii responsabili pentru a putea lucra fără a respecta norme elementare de securitate. Poate știau, dar nu trăim vremurile în care să faci mofturi în fața angajatorilor care plătesc salarii în plic. Pe la amiază, în urma exploziei buteliei, patru persoane au murit, 13 – au fost rănite.

După doi ani, responsabilii au primit pedepse mai dure. Câte șase ani și jumătate de închisoare pentru Ludmila Bășcănean, specialist în cadrul Direcției de Comerț  și Vasile Toma, fost angajat al Centrului de Sănătate Publică. Pompierul Sergiu Popil a primit șase ani de închisoare, cu un an în plus față de sentința precedentă.  Pentru administratorul localului, Andrei Iarîna, pedeapsa a rămas neschimbată, el fiind condamnat la 6 ani de pușcărie.

Am urmărit ieri sentințele. Am urmărit cum Ludmila Bășcănean  specialist în cadrul Direcției de Comerț din cadrul Primăriei Chișinău a plâns și a leșinat (de altfel, deodată am căutat imaginile pe ProTV. Țineți minte, când veți fi la limita de jos a existenței voastre, ProTV va fi acolo să facă un close-up pe ochii voștri înlăcrimați!) și am simțit această simplă compasiune. Credeam că o să o pierd când am răscolit arhiva să aflu că Bășcănean a îndrăznit să revină la lucru în vara aceluiași an, dar s-a păstrat.

Noi știm că neprihănirea în serviciul public nu este un lucru admirabil. Deseori, să te încadrezi mai bine în colectiv fie mai iei un 200 de lei, fie închizi ochii când o fac colegii. Uneori, mai vezi cum șefii direcțiilor pun fotografii pe Instagram cu mașinile lor nou-nouțe și casele lor cu sculpturi de lei sau vulturi la poartă și rame aurite cu portretele lor. Te uiți la salariu (revoltător de mic) și înțelegi că așa nu se mai poate.

Compasiunea mea vine din faptul că, până la urmă, printr-o eroare de sistem au fost prinși și condamnați anume acești funcționari, și printr-un accident (tragic, desigur), care a făcut să explodeze acea butelie. Alte sute și mii de funcționari care au semnat același tip de hârtiuțe vor fi în libertate și vor continua acest lucru. Iar cei care nu se joacă cu miile de lei, dar cu zecile și sutele de mii de euro, vor continua să pună tablouri cu nuferi în rame de aur în casele lor de cinci etaje. Iar noi vom continua să mergem în localuri cu normele de securitate incendiară neclară, vom cumpăra apartamente în zone cu risc de prăbușire sau locații contraindicate unei zone seismice, vom bea apă periculoasă, vom respira aer poluat, vom traversa pe străzi cu risc sporit de accidente, vom aluneca pe gheață și vom trăi cu apăsarea sufletească că putea fi altfel.

Probabil este pentru prima dată când au fost condamnați atâția funcționari în urma unei tragedii. Și chiar vor face închisoare. Nu sentințe suspendate cu vacanțe în Maldive. În același timp, alți funcționari care au adus daune de milioane orășenilor continuă să se afle în libertate sau cu dosare și procese neclare (ce se mai aude cu dosarul parcărilor?).

Din păcate, nimeni nu s-a apucat să facă lista funcționarilor bune. Care sunt sute și mii. Captivi ai unui sistem pe care l-au primit moștenire și îl transmit mai departe. Neschimbat. Oameni pasionați de urbanism, de arhitectură, de mediu, de fluidizarea transportului sau de spații verzi. Cu salarii de doar câteva mii de lei, cu oficii care miros a vremuri demult apuse, cu deznădejdea continuă de a-și vedea colegii corupți, dar de succes, cu averi, istorii despre familia perfectă sau premii VIP Magazin.

Ei sunt cei care pot semnala nedreptățile, pot protesta, pot forța schimbarea și pot fi agenți ai schimbării când vor fi vremuri mai bune în ale guvernării Chișinăului. Desigur, cu multe riscuri, inclusiv de a-și pierde locul de muncă. În același timp, așa cum ne învață nuvelele istorice, atunci când poporul cere un cap, se dă capul lui Moțoc, nu al domnitorilor.

Ca în orice tip de condamnări, bucuria nu este completă, atâta timp cât guvernările și funcționarii tratează această situație ca un accident tragic care a zdrunciunat puțin sistemul corupt, dar nu ca un semnal arzător că lucrurile trebuie schimbate.

Lasă un comentariu