Haideți să alegem ce facem cu impozitele noastre

 

În fiecare an, în ianuarie – aprilie, puteți redirecționa 2% din impozitul vostru pe venit către organizații neguvernamentale sau culturi religioase. Accentuez: nu e din salariul vostru, dar din impozit, care și așa îl oferiți cu drag statului. Prin redirecționarea a 2% din impozitul pe venit, voi decideți încotro să o ia. Măcar puțină libertate de alegere în acest proces de crowdfunding al statului.

De ce trebuie să o facem ca cetățeni?

  1. Mai repet: decidem măcar o sumă de bani către cine este redirecționat.
  2. Eu presupun, doar presupun, n-am investigat, dacă nu mergem noi să redirecționăm aceste 2%, s-ar putea altcineva să o facă în locul nostru către fundații și organizații care nouă nu ne plac și care, și așa, beneficiază de resursele noastre.
  3. Ne informăm despre ce organizații există, ce misiune au, încercăm să înțelegem care sunt prioritățile noastre (eu oscilez între motănași, copilași și investigații), înțelegem ce probleme există în societate și cine se ocupă de ele (foarte multe servicii sociale sunt cu succes realizate de către organizații neguvernamentale din banii popoarelor, iar noi trăim cu iluzia unui stat pe-alocuri eficient).
  4. Dacă donăm, avem tot dreptul, dar mai degrabă obligația, să cerem rapoarte financiare, să vedem cum au fost cheltuiți banii și să cerem socoteală.
  5. Devenim parte din comunitate. Nu, ONG-urile nu sunt niște mici afaceri private, care supraviețuiesc pe bani străini și în care nu aveți de ce vă implica. Există o multitudine de ocazii să vă implicați dacă împărtășiți aceeași misiune cu un ONG: fie prin 2%, fie prin donații individuale, fie prin voluntariat, fie prin a deveni membri ai board-urilor, fie prin a participa la activități organizate de aceștia. Dar mai desfășurat despre asta, altă dată.

Am fost astăzi la Forumul privind susținerea și durabilitatea financiară a organizațiilor societății civile. Un eveniment foarte util pentru a arăta cum funcționează legea 2%, care sunt neajunsurile ei (desigur, sunt), cum a funcționat primul an, și, mai important, cum e bine să funcționeze în continuare.

Din păcate, puține organizații au fost prezente. La fel cum puține organizații sunt active în a solicita cele 2%. La fel cum puține organizații cred că sunt necesare cele 2%. La fel cum puține organizații sunt mai responsabile față de comunitatea în care trăiesc decât față de donatorii străini.

De ce este important ONG-urile să facă campanie pentru legea 2%?

  1. Fundraising-ul nu se face pentru bani. Desigur, cu cât mai mulți bani, cu atât mai bine, dacă există planuri de extindere a activităților. Este pentru vizibilitate, pentru a identifica susținători, pentru a identifica “avocați” care să promoveze misiunea, pentru a informa oamenii despre activitățile pe care le fac (nu, activitățile despre propagandă, educație mediatică sau integrarea persoanelor cu nevoi speciale nu este doar pentru beneficiari, sunt pentru întreaga comunitate), pentru a se deschide examinării publice prin a prezenta rapoarte și a da socoteală pentru toate cheltuielile lor, pentru a primi sugestii și recomandări de la cetățeni pentru a “croi” activități după necesitățile comunității.
  2. Fundraisingul nu înseamnă 100% din necesități asigurate din primul an. Oricum granturile străine sunt cruciale și vor fi încă multe decenii, dar diversificarea resurselor este necesară. Orice fundraiser profesionist o să povestească despre cât de dificil este în primii ani să obții fonduri. Despre uși trântite. Despre apeluri nepreluate. Dar și despre muncă, cutezanță și talent – da, asta e despre fundraiseri. Se investesc resurse de bani, timp și oameni, fără a atinge măcar pe aproape ținta necesară. Abia după 2-3 ani, roadele muncii de fundraising apar. Se construiește o relație de încredere, ca în oricare alte situații sociale. De ce atunci atâta efort? Vezi punctul 1.
  3. A cere bani nu înseamnă a cerși. Atunci când ai o misiune clară, când articulezi și reprezinți interesele unui grup de oameni, când explici activitățile tale, când raportezi cheltuieli, când asculți de comunitatea din care ești și faci ceea ce de au ei nevoie, atunci oferi anumite servicii. Iar alți cetățeni care susțin acest mod de lucru vor dona bani și vor spune un sincer mulțumesc.
  4. Fundraising se face pentru a informa oamenii despre propria activitate. Cu cât mai puțin oamenii știu despre ONG-uri, cu atât mai dubioase par. Oamenii se tem de necunoscut, chiar dacă necunoscutul le-a făcut drumurile, le-a iluminat satul, are grijă de copiii lor și îi învață ce înseamnă democrație și toleranță. Cu cât mai dubioase sunt organizațiile, cu atât mai vulnerabile sunt în fața mânii Moscovei, statelor autoritate și altor grupuri și mai dubioase. De exemplu, eu o să am încredere mai multă într-un ONG care adună 50,000 de lei prin diverse activități de fundraising decât în cele care adună 50 de proiecte de 50 de mii de euro (haideți să nu pomenim unele rezultate ale legii 2% din anul trecut).

Nu există relații mai de încredere decât cele în care cheltuiești bani împreună. Chiar dacă trebuie contracte și pentru asta.

Desigur, să faci campanie pentru 2% și în același timp să faci conferințe la hotele de 5 stele, la fel nu este indicat. Nimeni nu vrea să contribuie pentru pauza de cafea copioasă a unui invitat care habar nu are de ce se află la forum, dar o face cu dedicație în fiecare an.

***

Decideți ce faceți cu cele 2% din venit. Deveniți “patron al unei cauze”. Cereți rapoarte. Ajutați-i cu expertiză dacă nu reușesc. Deveniți avocați ai cauzei lor. ONG-urile nu vor dispărea dacă dispar fondurile străine. Ajutați-i să supraviețuiască corect și responsabil în continuare.

Mai multe detalii aflați pe Facebook și pe site. 

*Dacă ați ajuns până la final, un cântecel-cadou care nu are nicio legătură cu textul.

 

Lasă un comentariu