Victimele anonime

*Pentru a citi, ascultați asta. 

Moartea unui om este o tragedie, moartea a milioane este o statistică. Asta ne învață cinismul istoriei. Astăzi, moartea accidentală a unui om este doar un titlu de știre, la capătul site-ului sau la capătul buletinului de știri, valorat la șase like-uri și două share-uri.

La 20 martie, pe la ora 11 și ceva, un bărbat de 40 de ani, care locuia singur (unica informație la moment!), mergea pe stradă. O grenadă i-a luat viața. Moartea lui a trecut neobservată, momentul de glorie în presă fiind luat de cretinul care purta o grenadă. A trecut neobservată și de mai-marii statului, care au trâmbițat câteva zile despre prima casă, despre arene, despre majorarea pensiilor (o minciună gogonată), iar azi tribuna este ocupată, de un subiect și mai important, de faptul dacă va fi sau nu Unirea.

În aprilie anul trecut, în urma dezlănțuirii naturii și demonstrării incapacității acestui stat să gestioneze orice situație care nu este un mic artificiu menit să facă topul știrilor Prime și să mulțumim Universului pentru această conducere minunată, un lucrător al unei grădinițe strângea zăpada. A murit. Nimeni nu îi cunoaște numele, vârsta, dacă are familie sau nu și ce face aceasta la un an de zile de la această tragedie.

Așa și nu am înțeles de ce oamenii pot avea liber grenade cu ei, ce face statul să prevină aceste situații și cum ne apără atunci când noi, prieteni ai noștri și ai lor, rudele noastre și ale lor, merg simplu pe stradă într-o dimineață de primăvară. 

La 20 martie, un bărbat de 40 de ani, care locuia singur, mergea pe stradă, iar o grenadă i-a luat viața. Credeți că cineva a observat?  

Lasă un comentariu