Jos gardul!

Pe iarbă la Palat. Aprilie, 2018. Foto de Constanța Dohotaru.
 
Pe iarbă la Palat. Aprilie, 2018. Foto de Constanța Dohotaru.

Săptămâna trecută, pe iarba verde din centrul Budapestei citeam ce a scris Jane Jacobs în 1961 în The Death and Life of the American Cities”. Jane Jacobs n-a avut studii în urbanism, dar a fost o locuitoare a orașului. N-a lucrat în Primării, dar a luptat pentru spațiile publice în New York, apoi Toronto. Jane Jacobs vorbea la microfon și articula ceea ce credeau sute de oameni în detrimentul unor oameni de afaceri sau funcționari cu rea-intenție sau lipsă de viziune. Jane Jacobs era luată de poliție, astfel copiii să aibă străzi sigure, cartierele să fie diverse și confortabile, iar spațiile publice și orașele să se dezvolte. Jane Jacobs a scris una din cele mai influente cărți în planificare urbană, care a regândit felul cum sunt planificate orașele și a creat sute de mii de activiști sau, de fapt, cetățeni în orașele lumii.  

Despre spații publice se discută în Chișinău în ultimii opt ani. Tot mai multe persoane revendică fâșii verzi, parcuri, terenuri de joc, trotuare, lumina de pe străzi, transportul public calitativ și sigur și multe altele care s-au tot adunat. Așa cum spunea Jan Gehl, recent aflat la Chișinău, la început viață, apoi spații, apoi clădiri”. Deși clădirile e un termen general, putem vorbi de gherete, pristroici, sau, mai nou, gard.

Nu trebuie să fii urbanist sau să citești articole despre urbanism să știi că un oraș are nevoie de spații publice pentru că ele înseamnă activitate, siguranță, creativitate și viață, trebuie doar să locuiești într-un oraș ceva timp.

Spațiile publice sunt un loc de interacțiune pentru locuitorii orașului, indiferent de veniturile pe care le au, atât cei mai bogați, cât și cei mai săraci se pot plimba în aceleași parcuri, pot face picnicuri pe aceleași spații verzi, pot urmări performance-uri de teatru sau muzică pe aceleași străzi sau pot citi cărți pe aceleași bănci.

Orașul e, de obicei, pentru străini, oameni care nu se cunosc (da, asta se referă chiar și la Chișinău), de aceea trebuie să ofere locuri unde să interacționeze, să facă cunoștință, să se amestece, să nu fie singuri în apartamentele lor în blocuri cu 20 de etaje și cu geamul care dă într-un alt perete.

În spațiile deschise, apar oameni, unde apar oameni, apare activitate, unde apare activitate, apare siguranță. Este uneori înfricoșător să mergi pe străzile adorabile, dar întunecoase ale centrului Chișinăului. Oamenii aduc lumina și plăcerea de a hoinări aiurea pe străzi. Fără frică.

O să mai revenim la Jane Jacobs, astăzi însă vă amintesc că așa cum Jane Jacobs lupta în anii ‘60 pentru spații publice, așa fac astăzi chișinăuienii, de aceea vă invit azi, pe iarbă, în ochii tuturor, să discutăm despre cât de publice sunt spațiile publice în Chișinău (aici sunt mai multe detalii). Niciun oraș nu a primit totul de-a gata, s-au adunat, au discutat, apoi au revendicat. A venit și vremea noastră.

*Cântecel. 

P.S. Totuși aici mai multe detalii, dacă nu vă place Facebook-ul:

Dialogurile Urbane continuă! Vă invităm la panelul de discuții publice „Cât de public este spațiul public?”

Centrul de Urbanism, Platzforma și RCU relansează seria de „Dialoguri Urbane” care este o platformă deschisă de discuții între diverse organizații și persoane implicate în viața orașului. Următoarea ediție a Dialogurilor Urbane va fi dedicată spațiilor publice la care vor participa instituții, organizații, experți, cetățeni implicați în luarea deciziilor referitor la statutul spațiilor publice din oraș.

Evenimentul va avea loc:
Data: 23 aprilie 2018, ora 18:00
Locație: Scuarul Verde de lângă Palatul Național “Nicolae Sulac”, str. Puşkin 21.
La dialog sunt invitați instituții și cetățeni interesați de acest subiect.

Lasă un comentariu