Mai avem carton

Foto: Dorin Galben
 
Foto: Dorin Galben

Pentru a citi, ascultăm asta. 

Eu

Nu aveam mari așteptări de la protestul din 26. Am dormit acasă. La 6:27 m-am trezit să văd ce se întâmplă. Ne evacuează, au zis. Aș fi vrut să fiu acolo, mi-am zis. Am mers spre Guguță și am văzut Parcul Central închis de cordoane de polițiști și câte un mascat. I-am întrebat despre spațiu public și sărbători. Râdeau. Iar mascatul se încorda. Am mers înainte. Am înghițit în sec. Am primit mesajul că se evacuează cortul. După multe nopți nedormite, la vederea unui parc plin de zeci de polițiști, aproape am plâns. Nu de jale. M-am enervat puțin, pentru faptul că cineva crede că are mai multe drepturi, pe care nici măcar poporul nu i le-a dat. Niciodată. Și nu o să i le dea.  Am ajuns la Guguță și am văzut zeci de mascați care nu puteau răspunde la întrebări elementare. Ne-au furat paleții. Ne-au dat jos cortul. Ne-au lăsat lucrurile de izbeliște. M-am întristat profund. Amărăciune ar fi cuvântul. Amărăciune nu pentru că democrația a fost suspedantă, ci pentru că ne subestimează și ne cred atât de slabi. I-am înconjurat și cu o lentă. Să știe și ei cum e asta. Au plecat. Am luat tobele și am mers să ne salutăm politicienii. În ritmurile deja vestite de tobe, m-am liniștit. După ce am mers în coloană pe străzile orașului, am prins la curaj. După ce am discutat la sfat, mi-am amintit că nu este loc de amărăciune, avem planuri, acțiuni, energie, idei, inspirație și o să le facem.

Tu

Tu probabil te-ai săturat ca noi toți. Zaebit, vorba scrierilor de pe carton. Ai înțeles că nu se mai poate așa să își bată joc de democrație și drepturile omului. Mai ai și aceste vise despre ce ar fi putut deveni Republica Moldova dacă la guvernare erau oameni care țineau măcar puțin la ea.

Tu n-ai prea înțeles ce este cu acest protest. Nu știai dacă trebuie de rămas pe noapte sau nu. Nu te regăseai prea tare în discursuri. Dar ai venit. Pentru că este timpul. Poate te-ai regăsit în tobe. Poate te-ai regăsit în grupuri de tineri.

Tu te-ai alăturat coloanei la protest, ai venit la sfaturi, ne-ai donat sau ne-ai rugat să fii și tu în grupul de organizare. Așa creștem.

Ea

S-a gândit: oh, nu, protest. O parte din ea, voia să fie alături de toată lumea, să mai bată cu furie într-o căldare, altă parte se gândea cum să urce treptele carierei în jurnalism: o să scriu că oamenii s-au supărat pe gălăgie, iar protestatarii erau niște tineri drogați, lui Oleg în sfârșit o să îi placă.

El

S-a trezit cu o mică amărăciune în suflet. Nimeni n-o să vorbească despre el. Poporul nu îl iubește. N-o să apară în știri. Nimeni nu vrea să alunge cetățenii după cordoane de polițiști. Nimeni nu vrea să meargă la paradă ca într-o cușcă. Nimeni nu vrea să fie făcut frumos și bun de niște jurnaliști mediocri. Toți vor să fie iubiți.

Noi

Am fost mulți și hotărâți. Noi știm deja ce vrem și știm că mai sunt mulți de-alde noi, care trebuie de mobilizat. Noi am înțeles că democrația se revendică permanent, iar protestul nu este doar o zi pe an. Noi știm că dacă politicienii nu-și fac treaba pe banii noștri, ei trebuie schimbați. Noi vom reinstala astăzi cortul și vom continua să facem evenimente la Occupy Guguță. Vom crește comunitatea. Vom merge în localități să vorbim cu oamenii. Vom povesti ce e aia democrație și cum să o reîntoarcem. Noi vrem să rămânem acasă.

Voi

Ați privit cred că filme cu eroi și voiați să faceți un serviciu țării. Probabil, voiați să deveniți eroi. Unii din voi spuneau că vor să fie ca Leonardo di Caprio din The Departed, dar au primit misiunea de a sta ore întregi pe o bancă în parc și e veghea ore întregi niște tineri care discută despre democrație sau croșetează covorașe. Alții dintre voi, se uitau la filme cu Bruce Willis si Mel Gibson și voiau să trăiască intens și să salveze oameni, dar au ajuns să stea ore întregi în fața unei case a unui simplu om pe strada Bulgară. Voi stați în soare și îi păziți, chiar dacă unii dintre voi ar fi vrut să fie de partea asta a cordonului. Voi vă faceți meseria și o faceți bine. Unii dintre voi. Doar că momentul când trebuie să alegeți între noi și ei este aproape.

Cu siguranță, visul nu era să păzească paleți 🙁

Ei

Ei ne cred slabi și proști. Unii din ei chiar cred că fac un serviciu poporului. Altminteri, era cineva mai rău, zic ei. Ceea ce ei fac este să salveze puțin poporul de la propria prostie. Ei cred că pot alunga acea mână de oameni care mai au forță să se opună și să îi sărăcească mai departe pe cei care vin după hrișkă. Ei sunt mediocri. Lipsiți de viziune și imaginație. Cu toți banii pe care îi au, nu pot atrage măcar puțin talent să lucreze pentru ei. Ei transformă țara într-o spălătorie de bani, în timp ce democrația degradează, serviciile publice se deteriorează, iar puțini mai vor să lucreze în asemenea condiții. Ei și-au mutat familille peste hotare, iar nouă ne iau parcurile, spațiile publice, cafenelele, dreptul la educație, la sănătate, dreptul la o viață decentă.

Ei cheltuiesc 3 milioane de lei, pentru a se acoperi cu cordoane de polițiști și a petrece ca într-o cușcă o sărbătoare pentru toți cetățenii. Doar că noi știm cine sunt ei, ce vor pentru această țară și mai știm și altceva. Mai știm că ei vor pleca curând. 

***

Noi ne vedem astăzi la ora 19:00 la Occupy Guguță să reinstalăm cortul. Acel document făcut exact pentru o zi, neanunțat de nimeni, deja nu mai este în vigoare, respectiv, putem să ne revendicăm spațiul. Așa cum am stat pașnic două  luni și am făcut evenimente pentru cetățeni, așa vom continua. Este dreptul nostru, iar autoritățile publice trebuie să își facă meseria și să nu uite că sunt în slujba poporului, nu a dictatorului. (Salut, Ruslan, eu încă mai cred în tine!)  

 

Lasă un comentariu