Arhivă după an:2019

  • Un sincer mulțumesc. Serios. Pentru ce? Să le luăm pe rând: Pentru prima dată în politica moldovenească nu se discută despre Est sau Vest, despre tancurile rusești sau jandarmul român. Pentru prima dată în tare mult timp, cetățenii și-au dat seama că sunt săraci, chinuiți, fără o speranță în viitor în Moldova și că discuțiile despre Est sau Vest nu sunt importante. Ne-ai unit cum nimeni altul. Pentru faptul că ai făcut societatea civilă mai bună. Erau vremuri cu multe coffee break-uri, studii necitite și mese rotunde cu titluri de cinci rânduri (o parte au rămas, desigur). Dar există și altceva. Sunt din cei care au monitorizat, au scris, au analizat, au explicat, au reacționat rapid și fără de frică. În sfârșit, a fi ong-ist, pentru mulți, nu înseamnă un job sigur, ci mai mult o vocație. Pentru jurnalismul curajos și mult mai profesionist. Pe vremuri, priveam știri despre ce zice unul, apoi altul, o glumă a jurnalistei, câteva accidente, niște sânge, un stand-up și [...]

    Citește mai departe
  • „War makes strange bedfellows” spune istoria umanității în cuvinte diferite. Ceea ce ar însemna că în situații de criză, se fac alianțe ciudate. Nu m-am gândit imediat după alegeri la ACUM+PSRM, dar, imediat ce mi s-a spus despre așa o posibilitate, am fost de-acord că e unica ieșire din situație. Mai conștientă eram de faptul că o alianță PSRM-PD ar fi distrus orice fărâmă de democrație în țară și ar fi condus la migrație masivă. Mulți încă nu pot depăși situația, dar și mai mulți sunt confuzi. Oare nu era mai bine anticipate? Nu. Anticipate în condiții de stat și instituții capturate, de primari șantajați, de oameni amenințați, în condiții de alegeri cu risc mare de fraude nu sunt o soluție. Nu era oare mai bine opoziție? Nu. Partidele sunt făcute pentru a ajunge la guvernare. A te plânge pe Facebook o poți face de oriunde, nu din Parlament. Politica înseamnă rezultate. Și mai înseamnă negocieri și compromisuri. Desigur, asta nu îi face curați și inocenți pe socialiști (ni[...]

    Citește mai departe
  • Eu scriu să nu uit. Scriu, nu pentru că m-am chinuit tare mult în această campanie. Nu am candidat. Nu am făcut campanie activă pentru vreun candidat. Acolo mi se pare că este cea mai intensă muncă. Doar am distribuit ziare în care s-a explicat cum se votează, pentru cine nu se votează și cum se monitorizează. 1. Moldovenii sunt informați. Deseori, repet același lucru: moldovenii știu foarte bine cine le sunt oligarhii și hoții. „Dar de unde are Țuțu casă?”, „Eeeei, am văzut ce avere au aceia”, „Dați-le și lor ziar, nu numai nouă!” Ei nu susțin orbește această guvernare. Totuși, oamenii caută informație. Doar că de alt tip de informație. Ei vor confirmarea că mai sunt alții ca ei care urăsc guvernarea, dar, mai important, caută soluții și răspunsuri cum de făcut lucrurile să fie altfel. 2. Moldovenii s-au săturat. Dacă mulți dintre noi mai trăiesc entuziasmul alegerilor, pentru majoritatea este o zi ca oricare alta, cu o sclipire de speranță, dar, mai degrabă, resemnarea că mai [...]

    Citește mai departe
  • Sună ca un studiu impunător despre numărul de femei candidate pe circumscripții (de altfel, mult mai mic, așa cum era rezultatul așteptat al sistemului electoral mixt), dar n-o să fie despre asta. O să vorbesc despre trei situații care mă fac să mă întreb dacă noi chiar trăim în secolul XXI. 1. Prima vine tocmai din luna ianuarie, când Ruxana Glavan, fosta ministră a sănătății, a scris emotiv pe pagina ei că Maia Sandu s-ar fi împotrivit în 2015 majorării alocației pentru creșterea copiilor. Dar nu despre asta vorbim acum, ci despre atacurile furibunde ale trollilor. Comentariile (apropo, plătite din banii noștri) se axau pe vechea poveste: cum poate o femeie fără copii să facă politici despre copii, era unul și nițel amuzant: “una care habar nu are cum se cresc copii(fără nici un fel de atac la persoană).” Fără atac la persoană. Comentarii plătite din banii noștri (se zvonește că sunt vreo 30 de lei unul) glăsuiau: Maia sandu doamna nu va pot numi neati jignit ca mame.ai va compar [...]

    Citește mai departe
  • La niciun fel de alegeri noi nu trăim sfârșitul lumii. Nici în 2014 așa nu a fost, nici în 1996, nici în 2018. Indiferent de rezultatele care se vor afla pe 25 februarie, nu mă pregătesc să fac bagajul, să scriu status-uri că moldoveanul era la lucru când se împărțea norocul, sau despre țărișoara și mentalitatea noastră. Pe 25 februarie, o să mă uit la rezultate, o să încerc să înțeleg cum am ajuns la ele, ce trebuie de făcut mai departe și la ora 17:00 merg în fața Cafenelei Guguță la protest. Nu, aceste alegeri nu sunt despre blocul ACUM sau potopul. Nu sunt nici măcar învăluite de feeria generală despre faptul că ACUM sunt salvatorii. Discuțiile cu oamenii din țară arată tare clar luciditatea alegătorului. Oamenii din țară, mulți cu fețele chinuite, știu că: acum măcar să scăpăm de aceștia care ne guvernează fără să îi fi ales, mai știu că salvatori nu există și nici bunăstare imediată. Schimbarea se face cu pași mărunți. Ne-a luat ceva timp, ani și drepturi pierdute, miliarde f[...]

    Citește mai departe