Satul arde, dar noi.. Stadionul Republican

 

„12 ani a stat în paragină”, „acolo e gunoiște”, o să câștigăm bani!”, „de ce acum?”, „SUA sunt un partener strategic!”

De ceva săptămâni, un grup de oameni buni cere cu insistență transparență decizională și participarea cetățenilor în a hotărî democratic ce va fi în locul Stadionului Republican. Nu se face pentru că este un proiect, pentru că este un grant, pentru că nu avem ce face, pentru că urâm Statele Unite – nu. Se face pentru că așa am învățat că funcționează democrația. 

Pentru mine Stadionul Republican a devenit hârtia de turnesol despre cât de dedicată principiilor democratice este noua guvernare, dar și societatea civilă. 

***

De ce să nu dăm terenul pentru sediul Ambasadei SUA?

Nimeni nu spune că nu trebuie să dăm acel teren Statelor Unite, ci că felul cum autoritățile noastre (indiferent de partidele de la guvernare!) vând acest teren în mod netransparent și încalcă legislația. Nu, eu nu trebuie să decid ce este acolo, nici un ministru, nici prim-ministra, nici un grup de deputați, nici Partidul Democrat.

Partidul Democrat este cel care a votat în Parlamentul anterior pentru desființarea Stadionului și vinderea acestuia. Fără să se consulte cu nimeni. Mai mult, Igor Dodon a refuzat să promulge legea, spunând că acolo trebuie să fie parc, iar Andrian Candu a intrat în scenă. (Mai multe detalii aici)

Ce nu este în regulă?

Soarta unui teren atât de mare, atât de important pentru centrul orașului, cu o asemenea încărcătură istorică, nu poate fi decisă de o mână de oameni. Mai ales când acei oameni nu sunt cei mai iubiți dintre moldoveni, ba din contra. Există legi menite ca democrațiile să fie chiar reprezentative. Există consultări publice. Există o varietatea de instrumente scrise negru pe alb în lege pentru ca cetățenii să fie implicați în procesele care îi afectează direct. Sau cetățenii trebuiesc doar o dată la patru ani? 

Ah, noua guvernare!

Noua guvernare a anulat o serie de legi adoptate de democrați, pentru că au fost votate netransparent și pentru că statul era captiv. Această lege însă promulgată de Andrian Candu a fost ok. Ce o să mai fie ok pentru noua guvernare, dar care nu este conform legislației? Care sunt limitele? Eu încă mai cred în bunele intenții ale guvernării și că această situație este doar o mică scăpare, de aceea avem și un apel public. 

De ce spațiul de acolo este important?

Istoricii spun că acolo a fost mereu spațiu pentru TOȚI cetățenii. Cam 200 de ani în urmă, acolo era Piața Fânului. Ulterior, a fost construit Stadionul Republican. Spațiile publice sunt acele care atrag oamenii și îi fac să se simtă în siguranță, dar și parte din comunitate. Stadionul Republican pe lângă ceea ce poate deveni, deja a construit o comunitate în jurul său: cei care au fost la concertul Splin, cei care l-au văzut pe Gagarin, cei care au fost la Zemfira, cei care au participat la competiții sportive, cei care au fost spectator la meciuri de fotbal, cei care l-au văzut pe David Beckham și au auzit britanicii strigând „Where is Moldova” în septembrie 1996, cei care mergeau acolo să se vadă cu prietenii, cei care aveau un loc pentru evenimente sportive și culturale în centrul capitalei.

Spațiile publice sunt accesibile pentru toți și fac oamenii să vrea să rămână într-un oraș. Citiți mai multe aici.

Trebuie să fie acolo Stadion Republican?

Nu. Orașul s-a dezvoltat prea mult pentru a avea în acea regiune un stadion republican. Ar îngreuna prea mult traficul. Mai ales că 30%+ din teren a fost vândut în condiții neclare. 

Unde ați fost în 2007? 

În 2007, eu boicotam conferința științifică „650 de ani de la întemeierea statului moldovenesc” și în septembrie cream primul cont de Facebook și tare mă temeam că n-o să am prieteni acolo. 

Ce s-a schimbat până acum? Am experiență de mai mult de cinci ani de manager de programe despre democrație, participare, organizare comunitari, policy și a pune presiune pe autorități. Am experiență de peste 10 ani de a scrie despre chestiuni sociale și politice, de a scrie când se distrug clădiri istorice, de a mă băga în proiecte de renovare, de a face crowdfunding, de a motiva pe alții să se implice. Mai mult, nu doar eu am experiența asta. În ultimii cinci ani, poate chiar 7 ani, există o multitudine de grupuri grassroots care pun democrația în practică și luptă pentru transparență, spații publice, contra ilegalităților, pentru un oraș și o țară mai bună. Multe din aceste programe sau abilități învățate au fost datorită donatorilor americani, fără de acest ajutor ar fi luat mult mai mulți ani să ajungem să înțelegem și să practicăm democrația. 

Și ce propuneți în loc?

Eu propun să ne învățăm să practicăm democrația indiferent de situație. Indiferent dacă ne place de unii sau de alții. Pentru că atunci când legea se respectă în toate condițiile, iar toate instituțiile sunt funcționale, poate fi măcar și Vlad Plahotniuc prim-ministru, noi vom fi oricum în siguranță. 

Dar, serios, lăsăm gunoiște?

Există mai mulți oameni cu idei. Există și oameni care pot să facă. Dorință să fie. Există oameni talentați în această țară care văd cum zilnic se fac lucrurile aiurea. Cum în loc de parcuri se fac blocuri. Cum în loc de terenuri de joacă se fac parcări. Există talent care se risipește și pleacă. Nimeni niciodată nu i-a ascultat. Nu le-a dat ocazia să facă. 

Însă, reamintesc, dacă cetățenii decid că acolo trebuie să fie sediul unei Ambasade, așa să fie. Doar haideți să ascultăm cetățenii, urbaniștii, arhitecții, istoricii. Oamenii ăia care nu vrem să plece. 

Transparență și implicare de dragul transparenței și implicării?

Nu. Consultările publice nu se fac pentru a anexa la o decizie că s-au făcut consultări publice. Consultările publice sunt mici școli de democrație, la care cetățenii simt că nu sunt doar o simplă ștampilă de vot o dată în patru ani. Aici oamenii se documentează, se informează, se învață să discute, să își spună părerea, să ajungă la compromis, să caute cele mai bune soluții. 

Am organizat și o ediție de dialoguri urbane și o discuție moderată. La ambele am cunoscut oameni cu care nu interacționez de regulă și poate nici n-aș fi interacționat altminteri. Apar oameni care nu sunt activiști vizibili, dar au o mare iubire pentru acest oraș și vor să ajute. Ne ascultăm, comunicăm, ne ajutăm, facem (drept că trebuie mai mult făcut, dar uneori învățăm să practicăm și common sense-ul). Învățăm drepturile noastre, învățăm să le revendicăm. 

Discuțiile și acțiunile despre ce facem cu terenuri, stadioane sau spații publice creează insule de democrație. Noi ne mirăm de felul cum votăm, cum nu reacționăm, ne enervăm pe corupția conducătorilor, pe sărăcie. Se vine cu declarații, strategii și proiecte impunătoare de țară să ne facă mai buni. Mai democratici. Or, eu cred că adevărata democrație este exact în aceste lucruri mici și felul cum cetățenii se implică, cum autoritățile îi ascultă și cum se combină talentele pentru a face lucruri de care să se bucure majoritatea. 

Ce va fi mai departe?

Așteptăm răspuns la apel. Căutăm soluții de a anula legea de desființare și vindere a stadionului. Învățăm să luptăm pentru democrație, drepturi și spații publice. 

Puneți like la această pagină pentru detalii despre Stadionul Republican și despre campanie, iar dacă doriți să vă implicați, scrieți un mesaj.

Lasă un comentariu