Arhivă după lună:martie 2020

  • Am început dimineața ca înainte de pandemie: cu video-uri de la National Geographic despre orașe și natură, nu ca în ultima vreme: cu BBC News și toate actualizările despre COVID-19. M-am gândit că Machu Picchu în sfârșit respiră ușurat și nu se mai scufundă câte oleacă sub pașii turiștilor. Am decis să privesc în fiecare seară Planet Earth - I, privisem doar II (dacă azi am promis, peste o săptămână probabil voi începe). Vocea lui David Attenborough e ceea de ce am nevoie acum.  Scriind asta, am intrat pe Youtube și am privit 10 minute de Attenborough și animăluțele Planetei. Eu vreau el să citească știrile despre „flattening the curve” și atunci toți vor sta acasă! *** Yoga fac în fiecare zi, dar nu exagerez, să nu mă obosesc chiar! Cu cititul mai greu - am găsit cartea, am pus pe noptieră, aștept să vină ziua să o deschid. E dificil să citești când știi că lumea e condusă de incompetenți, cinici și, uneori chiar, profitori.  *** Sper în această cumpănă cei care tot se la[...]

    Citește mai departe
  • O săptămână de stat acasă. Pisica îmi pare că s-a săturat de mine. Pentru prima dată, zilele astea, Sonea a atentat la ieșirea din casă. Nu mai rezistă. I-am stricat somnul de amiază și pentru fiecare trezit la cinci dimineața, eu cu insistență o trezesc ori de câte ori adoarme ziua prin casă.  *** Am început să fac yoga. Procesul a durat. Într-o zi am spălat covorașul. În altă zi l-am întins. În a treia - am stat culcată pe el timp de 10 minute și de ieri - am început.  *** M-am uitat pentru prima dată video cum se pune o mască. Am fost la farmacia veterinară - care, apropo, e deschisă. Afară este foarte primăvară. N-am făcut fotografii pentru că nu aveam timp! Trebuia eu să văd să țin minte tot. Încă nu înțeleg dacă pot ieși în parc să citesc. Aș păstra distanța parcă. Dar dacă toți vor ieși în parc? Unele lucruri nu sunt clare cu distanțarea asta socială. Poate e timpul de gândit la mai multe spații verzi, a? E vesel acum în blocurile alea mari, fără spații publice și cu[...]

    Citește mai departe
  • Dimineața, la 8 fix, mă trezește șantierul din vecinătate. Am încercat mereu să văd partea plină a paharului - mă trezesc mai dimineață, în sfârșit! Dar nu în auto-izolare. În ziua a șasea, n-am mai rezistat. Un grup de organizații și activiști au făcut un apel către prim-ministru, tot el și președintele comisiei naționale extraordinare de sănătate publică să oprească șantierele.  Desigur, companiile de construcții ar trebui să aibă grijă de angajații lor. Știind principiile morale ale majorității companiilor de construcții, mă îndoiesc că asta se va întâmpla. Mă gândeam că poate la ședința Parlamentului despre declararea stării de urgență voi afla câte ceva despre drepturile angajaților, dar nu a fost să fie.  *** Azi am fost de acord cu Andrian Candu și Marina Tauber. Repetat. O tempora, o mores! Avem declarată stare de urgență pentru 60 de zile, deși statele democratice europene nu s-au avântat în așa termene lungi. Avem un document care spune că ceva trebuie făcut și va fi[...]

    Citește mai departe
  • *eu scriu să nu uit. De miercuri stau acasă, cu ieșiri scurte la magazin sau dus gunoiul sortat. A fost dificil să explic oamenilor cu acces la informație de ce fac acest lucru, de ce nu este panică, dar precauție, de ce este necesar să nu ne gândim doar la noi, dar și la alții.  Ca mai orice persoană în auto-izolare, am planuri de privit filmele alea lungi, de citit cărțile care nu prea ai timp și de făcut alte lucruri prin casă, de exemplu de a coase în sfârșit nasturele ăla. Ca la multe persoane, fiecare activitate este întreruptă de măcar o dată la 15 minute a verifica știrile, a mai citi un articol despre cum pandemiile au schimbat lumea sau ce se întâmplă în alte țări.  Am aranjat cumpărăturile esențiale, adică doar câte un pachet de hrișcă, de orez, niște ton, linte, năut, legume înghețate, tofu - câte oleacă, nu câte 20. (aici citiți de ce nu e ok de cumpărat aiurea) Am făcut curat ca niciodată și am aflat că o casă are extrem de multe întrerupătoare și mânere și e tar[...]

    Citește mai departe
  • Am întrebat o prietenă feministă, dar care nu numaidecât se asociază cu grupuri de cetățeni și cetățene, dacă vine la Marșul Solidarității. M-a întrebat despre ce este marșul și că vine doar să zică că este o femeie liberă.  „Heeeey, care liberă? Aveți drept de vot, puteți avea orice job, aveți legi doar pentru voi și, culmea, programe și proiecte «doar pentru femei»!”, ar spune unii. Aici citiți partea de politici și de care legi mai avem nevoie, eu o să scriu puțin altfel.  Iată câteva motive de ce eu merg la marș.  Vreau o societate cu o altfel de gândire. O societate care nu îmi spune că trebuie să mă mărit, să fac copii, să mă îmbrac „mai de vârsta mea”, să fiu o bună gospodină, să merg și să mă port ca o fată. „Ce o să zică rudele???”, să am un loc de muncă „mai femeiesc” sau care zice: „aici nu e loc pentru o femeie”. Vreau să merg la lucru fără să fiu discriminată. Mai avem fete care zic că primesc mai puțini bani decât colegul lor pentru că ăla are de î[...]

    Citește mai departe