Jurnal de autoizolare – I

 

*eu scriu să nu uit.

De miercuri stau acasă, cu ieșiri scurte la magazin sau dus gunoiul sortat. A fost dificil să explic oamenilor cu acces la informație de ce fac acest lucru, de ce nu este panică, dar precauție, de ce este necesar să nu ne gândim doar la noi, dar și la alții. 

Ca mai orice persoană în auto-izolare, am planuri de privit filmele alea lungi, de citit cărțile care nu prea ai timp și de făcut alte lucruri prin casă, de exemplu de a coase în sfârșit nasturele ăla. Ca la multe persoane, fiecare activitate este întreruptă de măcar o dată la 15 minute a verifica știrile, a mai citi un articol despre cum pandemiile au schimbat lumea sau ce se întâmplă în alte țări. 

Am aranjat cumpărăturile esențiale, adică doar câte un pachet de hrișcă, de orez, niște ton, linte, năut, legume înghețate, tofu – câte oleacă, nu câte 20. (aici citiți de ce nu e ok de cumpărat aiurea) Am făcut curat ca niciodată și am aflat că o casă are extrem de multe întrerupătoare și mânere și e tare enervant de le spălat. Am început a asculta uneori de părinți.  

Mâinile sunt uscate de la spălat cu săpun și spălat prin casă, dar de când evit ieșirile afară, situația se îmbunătățește. 

***

De azi, guvernul transmite sms-uri cu „stați acasă” – parcă e mai clar că este serios, că ne vizează pe toți și faptul că ești tânăr nimic nu înseamnă. Azi sunt 11 cazuri noi, dintre care 8 cu transmitere locală, adică persoana nu a venit infectată de peste hotare, ci s-a infectat pe loc. Sunt o multitudine de mesaje despre oameni veniți de peste hotare și au o viață socială activă și bat drumul la biserică. Am rugat părinții să vorbească cu alte rude/cunoscuți să îi informeze. Dincolo de billboard-uri și mesaje pe Facebook, o discuție insistentă poate fi mai eficientă. 

***

Pentru că sunt puțin răcită am amânat orice întâlniri și m-am privat de accesul la o casă mai mare, la soare și la grădină. Pentru că strănut des, pisica mea miaună des. Dacă nu știați, pisicile scot o varietate de sunete când companionii lor oameni strănută sau tușesc. Nu este clar de ce, fie pentru că percep ca un sunet extraordinar, fie că simt un pericol, fie că, zic unii, își fac griji pentru oameni. Unele forumuri recomandă, după ce strănuți, iar pisica miaună îngrijorată, să îi zici că totul este ok. Fiind în auto-izolare, mă bucur și de acest dialog offline. 

***

Multitudinea de chat-uri cu colegii de lucru și prietenii ajută la izolare. Discutăm știri, ne mirăm, ne indignăm. Ne gândim „Oare ce muzică s-ar cânta la noi printre blocuri. Niște chanson?”. Poate măcar niște Сплин.

***

Toată ziua încerc să înțeleg cum guvernarea, opoziția, Igor Dodon, CEC-ul, Ministerul Sănătății au permis alegerile din Hîncești. Înseamnă că sănătatea, sau chiar viața oamenilor, nu înseamnă nimic pentru politicieni, iar faptul de „a nu pierde” este prioritar. Oricare s-ar fi retras, chiar și dacă violatorul incestuos socialist, ar fi câștigat simpatia publicului. Acum, acest mandat va fi cel mai jenant probabil din istoria acestei țări. În caz că v-ați întrebat cum am ajuns să avem alegeri, puteți citi aici.

***

Mâine va fi o nouă zi în care ministra sănătății alături de vreun oficial al țării ne va spune „Aiaiai, cetățeni! Sunteți iresponsabili!”. Evident, după ce au lăsat mii de cetățeni să se perinde în secții de votare. Au o campanie bine pusă la punct de a se spăla pe mâini de orice eventuală escaladare: în fiecare zi repeți același mesaj, mass-media într-o veselie face știri despre iresponsabili, respectiv, cum n-ai da, tot vina pe noi rămâne. 

Ce putem face totuși:

  • Să vorbim cu prietenii, colegii, rudele sau vecinii noștri (Chiar cu cei care credeți că sunt informați și parcă e clar că vor sta acasă. Nu, nu este clar.) să explicăm care este situația. Este pandemie, Cod Roșu în țară, nu este o simplă gripă, poate ucide pe fiecare (chiar dacă, evident, persoanele în etate și bolnave sunt mai vulnerabile), putem transmite fără simptome virusul către alții care pot fi mai afectați. 
  • Să vorbim cu angajatorii noștri. Există mulți angajatori care pot accepta și organiza munca de acasă, dar încă nu o fac. Unii dintre aceștia sunt informați și ar trebui de fapt să fie un exemplu pentru alții. Nu înseamnă că suntem leneși sau că nu vrem să lucrăm, ci că ținem la sănătatea familiei noastre și a comunității.
  • Să întrebăm cunoscuții sau vecinii în etate dacă au nevoie de ceva. Există un apel de la Occupy Guguță de a bate la ușa vecinilor și a-i ajuta. În presa britanică am citit că este bine să evităm contactul și să punem cumpărăturile în prag.

    Există un alt apel de la Vitalie de a pune postere în bloc, cu același îndemn. 
  • Să stăm acasă, să spălăm mâinile, să nu cumpărăm cutii de dezinfectant sau de săpun. 

 

***

Prima zi de stat doar în casă – dificil. Mai ales cu atâta informație și când vezi acele mii de cetățeni care merg la vot. Dar status-urile oamenilor cu copii mă liniștesc. Se putea și mai rău. 

*Cântecel.  Din filmul A Beautiful Day in the Neighborhood. Care este tare recomandat de privit zilele astea pentru recăpătarea încrederii în umanitate 🙂 Abia aștept mâine să citesc articolul după care este filmul și să am și mai multă încredere în umanitate. Eu demult nu am scris pe blog, m-am dezvățat și dacă tot stau acasă, mai exersez, dar mai ales, eu scriu să nu uit această perioadă.

Lasă un comentariu