Junal de autoizolare – 2

Vânzătorii de flori și-au închis gheretele. A rămas doar primăvara prin colțuri.
 
Vânzătorii de flori și-au închis gheretele. A rămas doar primăvara prin colțuri.

Dimineața, la 8 fix, mă trezește șantierul din vecinătate. Am încercat mereu să văd partea plină a paharului – mă trezesc mai dimineață, în sfârșit! Dar nu în auto-izolare. În ziua a șasea, n-am mai rezistat. Un grup de organizații și activiști au făcut un apel către prim-ministru, tot el și președintele comisiei naționale extraordinare de sănătate publică să oprească șantierele. 

Desigur, companiile de construcții ar trebui să aibă grijă de angajații lor. Știind principiile morale ale majorității companiilor de construcții, mă îndoiesc că asta se va întâmpla. Mă gândeam că poate la ședința Parlamentului despre declararea stării de urgență voi afla câte ceva despre drepturile angajaților, dar nu a fost să fie. 

***

Azi am fost de acord cu Andrian Candu și Marina Tauber. Repetat. O tempora, o mores! Avem declarată stare de urgență pentru 60 de zile, deși statele democratice europene nu s-au avântat în așa termene lungi. Avem un document care spune că ceva trebuie făcut și va fi făcut, dar nu este clar ce anume, când și cum. Pentru prima dată am citit atent documente, de exemplu, decretul despre declararea stării de urgență în România și al nostru. M-am îngrijorat puțin de faptul că libertățile noastre sunt în mâinile acestor oameni, care nu prea este clar ce vor să facă și măcar dacă în interesul nostru.

Nu mă lasă gândul că mulți deputați au fost la Hîncești, apoi stau într-o sală, uneori folosesc un microfon și sunt sigură că s-au tot pipăit. Niște iresponsabili. Sper să fie judecați aprig de ministră! 

***

Am ieșit să duc gunoiul și am văzut alt Chișinău decât două zile în urmă. Oameni cu măști. Carabineri la stație. Stațiile cu afișe despre COVID-19. Afișe informative pe la blocuri. Pe străzile centrale, dar mai laterale, nu era nici țipenie de om. Cumva copleșitoare liniște. Parcă mi-i dor de sunetele de șantier. Măcar ceva. 

***

Ca în orice perioadă când autoritățile arată că lor chiar le este totuna de oameni (alegeri, coaliții, serios?), oamenii se mobilizează frumos. Moldova.org le-a colectat frumos aproape pe toate. Colegii de la Primăria MEA au făcut și flyere informative pentru vecini, le puteți găsi aici și în sfârșit am găsit instrucțiuni clare din România cum de interacționat cu vecinii, astfel încât, din bune intenții să nu facem mai mult rău. 

*** 

Oamenii se mobilizează și este frumos. ÎMM-urile își cer, pe bună dreptate drepturile (din păcate, pe lângă cei care respectă regulile sunt și din alții, dar revenim la asta altă dată), dar ce se întâmplă cu alții? Piața Centrală a fost închisă. Comerțul neautorizat tolerat ani de zile de întreaga societate nu mai există. Ce se întâmplă cu acești oameni? Ce se întâmplă cu produsele lor? Ei nu au Facebook să și le vândă. Ei nu au contracte. Zeci de mii de oameni sunt parte a economiei tenebre, cu acordul tacit al autorităților și al nostru. Cu ei ce se va întâmpla? Ce măsuri vor fi luate? 

***

Mulți încearcă să vadă partea bună a situației. Eu cred că după pandemie vom vedea oameni care vor să fie medici, nu manageri sau lucrând prin corporații sau făcând bani din nimic. Mulți vor vrea să administreze o țară sau să facă politică, pentru că altfel nu ai cum. Unii poate vor începe să plătească taxe și să nu evite statul. Alți șmecheri nu vor povesti cum legea e așa încât poți să activezi legal, dar nu numaidecât să plătești toate taxele. Probabil tot mai mulți vor ieși la vot. N-ai altfel cum. Te poți eschiva de politica murdară, de activiștii bezdelnici, dar totuși în așa vremuri, înțelegi că fără de activism, fără de politică nu se poate. 

***

Apar tot mai mulți oameni parcă ok care distribuie teorii ale conspirației. Încep și eu să cred că acest virus are un rol. Rolul de arăta oamenii inteligenți de cei mai puțin. (atenție, se referă la cei informați sau care pretind că sunt informați!)

***

Prietenii mereu glumesc pe seama mea că nu îmi place să cuprind oameni, iar după fiecare socializare am nevoie de pauză. După fiecare călătorie la vreun training sau conferință, am două zile de singurătate. Cât eram la master, oamenii spuneau că sunt tare britanică în acest sens. Mă încadrez perfect în ceea ce e explica ieri John Oliver  despre distanțare socială: „pretindeți că sunteți un părinte britanic, iar toți ceilalți de parcă sunt copii tăi, păstrează o distanță cât mai mare, evită contactul fizic și dacă cineva încearcă să te îmbrățișeze, respinge-l.” Parcă-parcă începe să îmi fie dor de oameni, 

***
Apar tot mai multe informații că lucrătorii fabricilor „investitorilor străini” sunt obligați să vină la lucru, fără oricare precauții, în încăperi de câteva sute de oameni. Transmiteți rudelor voastre această platformă www.ida.md. Pot scrie și anonim. Aceste abuzuri trebuie oprite.

***

Simt cum este prea multă informație. E timpul de încercat de citit. The Overstory – despre oameni și natură, despre oameni și copaci. Sau poate un nou articol despre situația din lume? Uh. 

***

Am probleme cu trezitul imediat. Mi-am amintit de vremurile când oamenii puneau la ringtone cântecele. Simt că îl voi pune pe ăsta

 

Lasă un comentariu