Arhivă după categorie:alegeri 2009

  • Eu făcusem o super prognoză: că măcar un preşedinte o să fie ales. He, şi aşa o fost, extraordinară putere de previziune am. Nişte prieteni români m-au întrebat pe cine voi vota Geoană sau Băsescu. Eu am răspuns că dacă n-am cetăţenie, nu votez. Nu votez, nu ma interesează. Şi nu m-am dat cu părerea niciodată în ce ţine de politica românească, pentru că nu mă pricep în ea. Aşa că nu eram isterică ieri când Geoană câştiga, iar moldovenii pe unde puteau îşi manifestau dezamăgirea. La întrebarea simplă de ce Băsescu sau de ce Geoană nimeni din cozile alea din faţa consulatului nu prea ar putea să răspundă. Iar faptul că „Vrem în Europa” nu este relevant în acest caz, mai ales că România este deja în Europa. Oamenii au votat pentru Băsescu, pentru că nu ştiau nimic despre Geoană. Exact aşa au făcut mai demult când l-au votat pe Năstase şi nu pe Băsescu. „Vaaai, dar nu o să mai avem cetăţenie”, se lamenta lumea. Mai trebuiau să adauge că o să se închidă frontierele şi o să apară c[...]

    Citește mai departe
  • Pentru a citi textul, ascultati httpv://www.youtube.com/watch?v=iGdM-xz2oC0&feature=related M-am dus şi eu anul ăsta să văd ce se întâmplă de 7 noiembrie. De 7 noiembrie când comuniştii sunt în opoziţie. Merg prin parc şi se aud cântecele sovietice. Mă aştept să văd o mulţime de steaguri roşii. Hm, mă apropii şi văd. Multe, dar nu o mulţime. Merg prin mulţime şi mă întreb unde-s tinerii ? Doar bătrâni. Apoi, văd aranjaţi frumuşel în rând tineri cu steaguri. Dar nu sunt atât de mulţi. Merg în faţă şi îi văd pe toţi adunaţi la un loc. Toţi ăştia primii de pe liste. Este şi Voronin. Heh, de când nu l-am văzut. Stau aşa liberi, de parcă nici nu ar avea bodygurzi. Se începe mitingul. Petrenco este tamada sau după cum o zis el – conducătorul adunării. El a adus aminte că sărbătoresc nu doar 7 noiembrie (uf, iar din obişnuinţă vroiam să scriu aprilie), ci împotriva dictaturii liberale. In timpul discursurilor membrilor de partid, Petrenco făcea semne când lumea trebuie [...]

    Citește mai departe
  • Astăzi ca niciodată m-am trezit la ora 8. Grijile pentru viitorul ţării îmi strică somnul:) Nu o să fac scenarii (deja sunt atâtea) sau să scriu despre istorica misiune a opoziţiei. Playlist-ul meu a ales în această dimineaţă cântecul My Way - Frank Sinatra şi am ales să i-l dedic soon-to-be ex-preşedintelui — Vladimir Voronin. Ca să înţelegeţi de ce îl dedic pun aici câteva versuri: And now, the end is near; And so I face the final curtain. My friend, Ill say it clear, Ill state my case, of which Im certain. Ive lived a life thats full. Ive traveled each and evry highway; And more, much more than this, I did it my way. Chiar dacă preşedintele a făcut întotdeauna tot ce a vrut, sfârşitul lui este aproape (nu sfârşitul obştesc, ci al carierei). Cântecul este frumos, aşa că ascultaţi-l şi fiţi optimişti:) httpv://www.youtube.com/watch?v=6E2hYDIFDIU

    Citește mai departe
  • Pentru a citi textul, ascultaţi: httpv://www.youtube.com/watch?v=nHRfzJtdmq4 Experţii au spus/scris că această campanie electorală se axează pe evenimentele din 7 aprilie. Dar dacă cercetăm problema mai în profunzime, actuala campanie electorală se roteşte în jurul sexului. Totul s-a început chiar pe 5 aprilie, când partidul de guvernământ „ne-a avut” fraudând alegerile, apoi a culminat pe 7 aprilie când iarăşi „ne-au avut” organizând lovituri de stat. După 7 aprilie deja „ne-au avut” şi la propriu şi la figurat, doar există diferite metode de tortură. După ce ne-au avut în masă, au hotărât să treacă la individ. Preşedintele nostru glumeţ a făcut o mulţime de declaraţii cu tentă evident sexuală – analogii între relaţia FMI-Moldova şi relaţia bărbat-femeie; despre Chirtoacă, şliţ, burlăcie şi şobolani; despre Lupu care vrea şi nu poate (oare de unde ştie?) şi poate mai erau, dar nu îmi amintesc. După declaraţiile zvăpăiate s-a trecut direct la subiect, prezentarea unor filmu[...]

    Citește mai departe
  • * Aceasta nu este analiză, ci gândurile unui simplu cetăţean;) După 3 iunie, eu, naivă din fire, credeam că o să avem două poluri: unul comunist şi unul necomunist. Eu, cetăţean responsabil, votam împotriva comuniştilor. Totul era mai mult decât evident: comuniştii – Răul şi opoziţia (cele trei partide) – nuRăul (Binele e prea mult spus). Eu încă, iarăşi din naivitate, credeam că Braghiş, Pavlicenco şi Diacov vor renunţa la politică, vor pleca la cules căpşuni. Diacov din ascunse motive a renunţat la conducerea PD-ului şi l-a pus pe Lupu în frunte şi aşa poate vor avea vreo 5,1% (sau 4,9%). Braghiş după ce iar nu a putut negocia, l-a pierdut pe Lupu, dar şi PD-ul. Desigur, el nu a renunţat şi va merge la alegeri cu un alt fost prim-ministru – Tarlev. Încă nu este oficială participarea lor, dar sunt sigură că iar vor să confirme ale lor 2.4%. Pavlicenco, tot nu renunţă. Păi cum să nu participe? Doar comuniştii au fraudat acele 5% din voturile lor. Acum nu vor fi fraude şi Pavli[...]

    Citește mai departe
  • Ziarele entuziasmate o să scrie că fură din voturile comuniştilor, dar până la urmă fură şi din voturile liberalilor. Văzând lista lui Lupu se pare că PD devine o alternativă nu pentru PCRM, ci pentru PLDM. Desigur, unii votau pentru PCRM pentru că acolo era Lupu şi acum vor vota pentru PD si nu trebuie de ignorat acest lucru. Şi PLDM şi noul PD au fost iniţial declarate proiecte ale comuniştilor (iar faptul că acum luptă împotriva comuniştilor nu înseamnă cu obligativitate că iniţial nu erau proiecte comuniste), ambele partide au o echipă de specialişti în economie, politică externă, drept etc. Ei pun accentul pe profesionalism. Ambele tind să atragă electoratul vorbitor de limbă rusă (Filat l-a luat în echipă pe Ciubaşenco, o mişcare bună în acest sens). Asteptam mesajul în privinţa politicii externe – referitor la NATO şi CSI, vechiul PD era pentru păstrarea statutului de neutralitate, iar PLDM vrea în NATO. Or, există oameni în PD care susţin ideea aderării la NATO. Eu am [...]

    Citește mai departe
  • Pentru a citi, ascultati httpv://www.youtube.com/watch?v=0Ag8J2NMYmc&feature=PlayList&p=1E1729252883EA0A&playnext=1&playnext_from=PL&index=1 Hai să vorbim despre Lupu. Toată lumea vorbeşte despre Lupu. Întrebarea care apare este de ce cel mai puternic partid să renunţe aşa simplu la persoana care se bucură de cea mai mare încredere a populaţiei pentru funcţia de preşedinte? Cu toţii am văzut faţa obijduită a lui Lupu. Era şi firesc să fie supărat doar nu i-au dat funcţia de preşedinte şi i-au promis foarte vag funcţia de prim-ministru. Asta e ceea ce ştim noi din presă, dar există şi altă informaţie, care nici membrii de partid nu o ştiu şi la care au acces doar câteva creiere din PCRM. Comunistii nu au cum să renunţe la simbolul reformei în PCRM – Lupu, înalt, tânăr, le place femeilor, vorbeşte frumos, ştie câteva limbi străine, este deştept, le place şi europenilor. Aşa că, probabil în operaţiunea „Lupu”, se întâmplă de fapt ceea ce presa spunea că o să se întâmple c[...]

    Citește mai departe
  • Pentru a citi post-ul ascultati httpv://www.youtube.com/watch?v=4ADh8Fs3YdU&feature=PlayList&p=47B6697FF5212D3D&index=4 Cantec frumos, doar titlul este relevant;) Ceea ce e acum e o bătălie câştigată. Bunii strategi uneori pierd o bătălie, pentru ca să câştige războiul. Ne bucurăm, apreciem, sărim în sus de fericire şi apoi revenim la realitate, pentru că o campanie electorală începe imediat după alegeri. Ce a fost azi s-a întâmplat din câteva motive: 1. Comuniştii nu aveau nevoie doar de un vot. Există termenul de legitimitate, astfel pentru ca alegerea să fie legitimă nu trebuia votul unui singur deputat (şantajat, ameninţat sau cumpărat), ci a câtorva oameni, în cel mai bun caz a unei fracţiuni. 2. Opoziţia a avut mesajul în campanie „Noi nu trădăm”. AMN chiar slogan, PL în declaraţii. După alegeri asta au declarat încontinuu, apoi a fost 7 aprilie, iar orice partid care mai vrea să supravieţuiască nu trebuie să colaboreze cu cei care nu îşi recunosc crimele. [...]

    Citește mai departe
  • Ultimele evenimente din Moldova seamănă tot mai mult cu filmul „Wag the Dog”, pe care l-am şi revăzut vreo două zile în urmă ca să mă conving că aşa e. Astăzi, noua panică, noi provocări, noi înscenări – atacuri cu bombă (şi încă Unimedia spune că a fost evacuată Casa Presei, iar Poliţia verifică fostul sediu al UNIMEDIA din incinta acestei instituţii. De parcă acolo nu ar fi şi sediul la Jurnal de Chişinău/JurnalTv şi Ziarul de Gardă. De unde aşa vedetism provincial?) Dar asta contează mai puţin, mai important e că avem de ales un preşedinte. Nu o să folosesc sintagma de „vot de aur”, până şi Voronin a declarat că s-a săturat de ea (a mai zis că o să apară degrabă „votul de argint” ceea ce este foarte posibil) şi nici alte eufemisme expirate de genul „Iuda - trădătorul”. Votul până la urmă e de milioane, dar nu de aur. Eu tot spun că partea mea raţională nu vrea alegeri anticipate, cea emoţională/afectivă vrea. Cu partea afectivă e clar – cred în idealuri. Că o să mergem prin sate[...]

    Citește mai departe
  • Cateva ganduri ale lui Voronin din cadrul emisiunii "conversatii cu presedintele" moderat de Staras la NIT. Discursul a fost în limba rusă, uneori Voronin folosind moldovenisme. Unele cuvinte le-am scris în rusă ptr a reda atmosfera şi sensul mai aproape de realitate:) Totul era un scenariu bine pus la punct, dar lor le trebuiau jertfe, voriau vărsări de sânge. Dar nu au fost. Anticipate? Calculaţi cât iese. Cam 400 mln alegerile şi 700 mln reparaţia şi iese peste 1 mlrd. Nu am falsificat alegerile. Dacă din aceste trei partide este cineva patriot trebuie astăzi să mă sune (mâine, azi e prea târziu), ăsta e patriotism. Am mai zis, că dacă facem anticipate luăm cu 3 mandate mai mult. Ptr acei cu 41%, ptr alegătorii voştri, învăţaţi-vă să pierdeţi. Noi am pierdut 2 alegeri locale. Am plâns, ei nu am plâns, am şters ochii de la lacrimi. Am mai pierdut în Găgăuzia. Noi ce am ars Primăria? Noi am lucrat împreună. Urmează un îndemn spre ceilalţi în care repetă [...]

    Citește mai departe