Arhivă după categorie:Ar fi bine să fie și la noi așa ceva

  • *Pentru a citi, ascultați asta. „Заграница — это миф о загробной жизни. Кто туда попадет, тот не возвращается.” Există motivul evident care susţine această frază celebră: că e mai bine de trăit. Există însă altele, pe care nu le realizezi după o săptămână de vacanţă. Înţelegi că e mai bine de trăit pentru că la un moment dat oamenii au încetat să se plângă şi au început să facă. Înţelegi că ei critică statul, dar statul nu e centrul vieţii lor, ei urăsc sistemul, dar se conformează lui, la un moment dat trebuie să ai încredere în sistem, așa cum e el, ei sunt nemulțumiți de lipsa de cultură şi în acelaşi timp creează cultură. Dacă nu ei, atunci cine? (Există însă mici excepții de țări și aici, deși intelectualii din toate țările critică) Eu am să scriu doar despre ceea ce mi se pare că ştiu. Sunt mult mai multe, pe care încă nu am cum să le înţeleg. Patrimoniu naţional. Se pare că în foarte puţine ţări din lume, autorităţile se gândesc cum să păstreze monumentele istor[...]

    Citește mai departe
  • S-a întâmplat. Încet, pe neobservate, am început să ascult alţi oameni, fără ca mintea-mi să zboare şi fără să desenez tot felul de ornamente urâte cu pixul pe margine de caiet. De fapt am început să ascult  un singur om, profesorul meu de„Artă, cultură şi societate”, timp de zece săptămâni. Şi ieri  aveam un regret nemaiîntâlnit că totul se termină. Am absolvit şcoala şi facultatea fără mare părere de rău, ba chiar şi un semestru anul trecut, iar acum e altfel. După lecţie, ne-am apropiat de profesor şi l-am întrebat dacă nu vrea să facă lecţii cu noi vara, în afara programului. Să citim cărţi şi articole, apoi să le discutăm. A zis: de ce nu? Chiar dacă nu trăieşte în apropiere şi are de publicat o carte până la toamnă. Am decis să ne amânăm vacanţele şi să ne adaptăm la programul lui. Restul profesorilor sunt buni, chiar tare buni, dar nu am vrea să ne amânăm vacanţele doar pentru a sta în bibliotecă, apoi să dezbatem idei. Am fost la tot felul de prelegeri cu oameni pe car[...]

    Citește mai departe
  • Există un moment în care nu mai știi ce să răspunzi la întrebarea: da’ tu când pleci din țară? Vreo câțiva ani funcționează varianta: încă-s tânără. După un timp te temi să mai spui asta, nu cumva cineva să îți amintească că “You are not getting younger!” Sunt oameni despre care știi că mai devreme sau mai târziu vor pleca la învățat. Nu, nu în România, undeva mai departe, mult mai departe. Eu m-am încăpățânat, apoi am cedat și plec. Plec să mă întorc. Dar despre asta altă dată. *** Oamenii din țările în curs de dezvoltare au nevoie de o școală de pregătire până a ajunge în Anglia. Nu este vorba de cunoștințe generale, dar cum să scriem. Toți trebuie să ne învățăm să scriem. Trebuie să scăpăm cumva de complexul cuvintelor complicate și repetatul second-hand-ist al ideilor altora ca și cum ar fi ale noastre. Unul din workshop-urile obligatorii era despre plagiarism. Scurt și clar despre ce viață oribilă vei avea dacă o să copiezi. Cum zicea instructorul irlandez, și uneori mult[...]

    Citește mai departe
  • E tare trist să vezi monumentul lui Lenin, așa, bucățele, la Dondușeni. Trist e atunci când citești mai mult de o carte de istorie. Într-o zi, Consiliul a constatat că  nu mai are nevoie de monument. Puțin îmi pasă dacă are dreptate sau dacă n-are și când a fost momentul critic în care istoria și necesitățile poporului s-au schimbat, dar mai ales au fost conștientizate. *** La începutul anilor ’90, monumentul lui Marx și Engels de Dubinovschi a fost vandalizat, apoi demontat, apoi ascuns de ochii lumii, apoi s-a evaporat. Așa, pur și simplu. Se zice că era un monument bun, și Dubinovschi era unul din cei mai buni sculptori. *** Cred că nu sunt puțini cei care fotografiază toate monumentele lui Lenin. Sunt atât de diferite, atât de interesante și ciudate pe lângă toate bisericile din orășele și sate. E absolut evident anacronismul lor și faptul că trebuie demontate. Dar ca să nu supărăm pe nimeni, să nu le distrugem, să facem muzeul Leninilor! Serios. *** Polonezii n-a[...]

    Citește mai departe
  • *Pentru a citi, ascultați acest cântec. Avem o mulțime de locuri tare dragi, pline de amintiri frumoase, iar noi ne uităm absent  și resemnat cum sunt distruse de timp, de oameni, de corupție sau de sistem. Ne mulțumim cu afișarea pe Facebook a unei fotografii de prin Europa cu comentariul: ar fi bine să fie și la noi așa ceva. Scriem vreo două înjurături către diferiți politicieni și atât. Oare cum ar fi să nu ne mai epuizăm energia pe panglici, pe discuții sterile despre identitate, pe campanii despre România sau Rusia sau pe ura generată de legea anti-discriminare? Oare cum ar fi să fie organizate acțiuni în care să se implice mulți oameni, iar rezultatele să rămână? Nu, nu să se strângă gunoi sau să se împartă panglici. Ceva care să dureze decenii, să se vadă, să atragă. Să construim locuri în care Viorel să aibă ce filma sau Igor Cuciuc să își facă videoclip. Oare cum ar fi havuzul din Parcul Valea Morilor să nu mai fie distrus și urât, că de fapt la el vroiam să aj[...]

    Citește mai departe