Arhivă după categorie:banalitati

  • Pentru că trebuie de scris. *** Eu nu mă tem de greaţă, greaţa periodică e o stare normală a oamenilor care au citit mai mult de o carte sau a celor care n-au citit, dar ascultă pe alţii. Greaţa e pentru echilibru, să deosebim şi să apreciem frumosul, dreptatea şi raţiunea. Eu mă tem de frică. Frica de sistem, nu de mers pe întuneric prin Chişinău. Frica ce face o familie şi un sat întreg să tacă despre o crimă, frica ce face politicienii să ascundă lucruri, frica ce face jurnaliştii să nu aibă pic de moralitate. Am avut această frică în 2009, vreo cinci zile, între 8 şi 12 aprilie. Nu este deloc plăcut, mai ales când te deprinzi că atunci când vrei să fluieri, fluieri. *** Eu nu vreau şedinţe ale Consilului Alianţei, vreau şedinţe ale Parlamentului cu dezbateri publice. Nu vreau şedinţe în care fiecare să vină să spună că dacă îl scoţi pe al nostru, îl scoatem pe al tău; fiecare să prezinte dosarele adunate cu grijă despre ceilalţi şi să se facă compromisuri pe baza ace[...]

    Citește mai departe
  • Când stai răcită acasă cu ceai, muzică, filme și cărți, este timpul de a-ți aminti ce-ai făcut în 2011. Tot așa cum anul trecut am scris despre 2010. -          Am reușit să mă țin mai mult de un an la un loc de muncă. Drept că este primul, oricum nu credeam că așa de mult pot lucra într-un singur loc.   -          Am ajuns Program Officer, ceea ce, scriam eu ironic, vroiam să mă fac de mic copil.   -          Am acceptat în sfârșit eticheta de blogger, din simplul motiv că trebuie ceva de scris pe burtieră la TV, iar job-ul meu nu are nicio legătură cu blog-ul meu.   -          M-am dus la televiziuni și am vorbit despre toate și despre toți și m-am gândit ce e de straniu să te cheme la emisiuni doar pentru că ai un blog.   -          L-am întâlnit pe Biden, vice-președintele SUA, literalmente l-am întâlnit, în scuar.   -          Am fost la conferință dedicată bloggerilor organizată de Ministerul Afacerilor Externe al Germanie[...]

    Citește mai departe
  • Toți scriu despre Biden sau vicepreședintele. Vicepreședintele sună de parcă ar fi vicepreședintele tuturor popoarelor. De altfel, numele lui complet este  Joseph Robinette "Joe" Biden, Jr. Așa ca fapt divers. Eu nu știu despre ce o să vorbească, cât și cui o să se adreseze. Pentru că atunci când este vorba de vizita unor oficiali de așa rang, nu contează ce o să spună, ci că au venit. Șase ore. Este asta mult sau puțin? În Finlanda cât a stat? Mai mulți încep a scrie despre cum se fac drumurile, se aștern covoare, slăbesc politicienii și învață trei cuvinte în engleză. Cum se poate una ca asta? De ce nu fac asta tot anul?! Stranie mirare, pentru că noi cu toții facem Marea Curățenie de Paști, cu toții batem covoarele când ne vin oaspeți, luăm hainele de sărbătoare și punem tot ce e mai gustos pe masă. Unii îi transmit lui Biden să meargă prin sate. Că acolo e viața adevărată sau sărăcia lucie. Totuși cum scriam, nu contează ce spune și ce vede, contează că vine și cât stă.[...]

    Citește mai departe