Arhivă după categorie:marasm

  • Tudor Darie a scris că spotul PLDM este cel mai bun din această campanie. Corect. Spotul este cel mai bun, doar că nu din această campanie. Spotul este bun pentru eventualele anticipate. Iar dacă pe vremuri se spunea că o campanie electorală începe a doua zi după alegeri, acum putem spune că începe ceva mai devreme. Și de ce nu ne-am gândi mai degrabă la potențiale alegeri parlamentare? Doar deja avem o istorie de succes când în loc să facem o campanie pentru referendum, am făcut una pentru alegeri prezidențiale. Am avut și noi un referendum și acela a eșuat. Dar nu ne mai amintim, ne cam rușinăm, pentru că alergam după imagini de președinte. *** Eu țin minte cum votam la alegerile locale trecute, tot venea lumea și întreba de ce li se dau patru buletine de vot. Probabil ar trebui să existe persoane în fiecare secție de votare care să explice că mai alegem și consilieri, și primar, iar cel mai important, că s-ar putea să fie un tur doi al alegerilor. Dar asta nu trebuie să o f[...]

    Citește mai departe
  • Hai să facem updates. Aşa pe scurt. De texte cu profund spirit civic nu mai am inspiraţie, iar grafice nu pot să fac . Aşa că o să ne uităm peste statusuri pe Facebook. *** Jurnaliştii. Jurnaliştii au fost premiaţi. Exact înainte de a fi premiaţi, statusul meu de pe FB “Eu cu o parte din 13 milioane de lei aş trimite tot PRO TV-ul la vreun training făcut de BBC sau de alte instituţii media străine ca să înveţe că o înmormântare nu este ştire, iar bocetele – sursă ”, a atins cifra record de peste 35 de like-uri. Şi, desigur, feedback din partea reporterilor. *** Tot despre junalişti. Eu n-am înţeles de ce privesc.eu trebuia să ia premiu în jurnalism. Alt status pe FB, la care lumea s-a dat cu părerea. Jurnalismul aşa cum l-am învăţat eu nu înseamnă  a apăsa On şi Off. Deşi, Victor spune, ironic desigur, că trebuie îndemânare şi pentru asta. Hm, probabil oricine instalează o  cameră de supraveghere este jurnalist. *** Ultima despre jurnalişti. Sunt stereotipuri despre j[...]

    Citește mai departe
  • Voi tot aţi văzut panourile de prin oraş, da? Cu fum, Parlament în foc, geamuri sparte şi cu feţe speriate? Eu nu mai ştiu ale cui sunt panourile, le încurc. Degrabă ca la alegeri, o să îşi împroaşte bilboard-urile cu vopsea. Panourile alea înseamnă lipsă de imaginaţie şi de o strategie de marketing sănătoasă. În curând o să apară ciocolata „7 aprilie”, care se va vinde indiferent dacă are lapte sau nu, ori dacă are alune sau stafide. De ce? De aia că 7 aprilie este un brand, un brand al eşecului nostru. De aia că întotdeauna trebuie să ne purtăm ca nişte victime, să fim trişti şi serioşi. Iar lansările (de carte sau televiziuni) se vor face exact aşa, solemn, trist şi serios. Update: Paul a zis "7 April is like a a box of chocolates. You never know what you’re gonna get!"

    Citește mai departe
  • Eu chiar am avut o copilărie nefericită. Să nu vrei să ningă! Aţi mai auzit de copii care nu vor ca afară să ningă? Eu am fost unul. Dacă ninge tata nu poate să iasă cu maşina din garaj. Eu nu pot ajunge la liceu. Dacă tata nu poate scoate maşina din garaj, mă îmbrac ca un cosmonaut şi ies şi aştept microbuzul. Dar microbuzul nu opreşte, niciodată nu face asta. Dacă microbuzul nu opreşte, trebuie să merg oleacă şi să aştept alte microbuze. Când intru în alte microbuze, stau cu fundul lipit de geam şi cu faţa de oglinda şoferului. După ce se topeşte, îngheaţă. Vecinii mei nu prea pun nisip pe gheaţă. Ca orice cetăţeni cu spirit civic, ei aşteaptă alţii să facă acest lucru. Unicul moment de fericire a mea, a fost când Sturza era prim-ministru. Şi nu pentru că era un prim-ministru bun, ci pentru că drumurile erau curăţate. Erau curăţate exact până în faţa porţii sale. Nici cu un metru mai jos. Era un fel de curbă făcută prin zăpadă în faţa porţii lui şi acolo se termina cură[...]

    Citește mai departe
  • Bravo că ai luat atitudine! Excelentă carte! Un spectacol... super fain! Un blog super tare! Cam aşa noi ne lăudăm unii pe alţii. Obligatoriu sunt prezente cuvintele „super”, „fain” şi câteva semne de exclamare. Acesta nu este feedback, aceasta este laudă. Feedback-ul presupune ceva mai mult decât o înlănţuire de super tare fain de extraordinar. În orice tip de comunicare, feedback-ul este tare important, doar că deseori el lipseşte. Ah, da. Mai sunt şi ăştilalţi care scriu „Eşti un frustrat” Nu înţeleg de ce mai scrii. Comunistule! Fascistule! Spectacol de câcat rahat! De fapt, tema era alta. Vroiam să ajung la faptul că un argument în orice laudă sau critică de-a noastră este că „oraşul Chişinău e tare mic”. Eu nu pot să critic, să înjur, pentru că „Deh! Chişinăul e tare mititel, mai nimerim în aceeaşi tusovkă sau acelaşi mediu. No, nu e bine. Mai bine tac.” Nu, nu trebuie critică, trebuie feedback. Dacă ar exista un feedback, atunci nu ar mai a[...]

    Citește mai departe
  • Jurnaliştii noştri au hotărât iar să ne surprindă. Doar că au făcut-o într-un mod scârbos. În acest reportaj http://jurnaltv.md/#23835&20091027&23851&&3597&3595 Dacă nu găsiţi (datorită site-ului care funcţionează nuşcum), intraţi la categoria social, ştirea „Lovit mortal de un troleibuz”. Să ne imaginăm că jurnalista în drum spre locul accidentului şi-a făcut un plan cum să facă ştirea – poliţie, martori şi rude. Dar se pare că şuvoiul de sânge nu a făcut-o pe jurnalistă să îşi schimbe planul. Dincolo de faptul că mai că ne arată cadavrul, jurnalistul are tupeul să întrebe mama victimei „Cum s-a petrecut accidentul”. Trebuie să fii prost, tâmpit, inuman, fără pic de bun-simţ ca să întrebi aşa ceva o mamă care îşi pierduse fiul cu câteva minute în urmă. Dacă tare vroia să afle cum s-a petrecut accidentul, întreba poliţia. Să presupune că, deh, toţi sunt la început şi a greşit reporterul. Dar în drum spre redacţie putea să îi vină în cap că nu ar trebui date[...]

    Citește mai departe
  • Jumătate de an de la ce? 7 aprilie? A, da. Puteam chiar şi să uit, că m-am piedut printre status-urile/comentariile entuziasmate ale tinerilor care au fost la offline-urile cu anumiţi comunişti. M-am pierdut şi printre comentariile isterice ale tinerilor comunişti şi printre cele ale comuniştilor care strigă că de-am li se încalcă drepturile şi că presa este afiliată noii puteri. Dincolo de ipocrizia tipică societăţii noastre, astăzi se împlineşte jumătate de an. Da, azi, se împlineşte jumătate de an de când guvernului i-a fost frică de oameni şi apoi oamenilor le-a fost frică de guvern. Pe blog-ul meu revolta s-a început cu „Revoluţie, blea” şi s-a terminat cu „S-a terminat revolta. Nu cu un bang, ci cu un scâncet”. Foarte entuziasmat şi curajos s-a început, foarte repede şi timid s-a terminat. Noi astăzi suntem bine, scriem, ne dăm cu părerea, alţii însă suportă consecinţele acelor zile. Ceea ce este memorabil în ziua de 7 aprilie, este că oamenii au protestat împotriva [...]

    Citește mai departe
  • Ultimele evenimente din Moldova seamănă tot mai mult cu filmul „Wag the Dog”, pe care l-am şi revăzut vreo două zile în urmă ca să mă conving că aşa e. Astăzi, noua panică, noi provocări, noi înscenări – atacuri cu bombă (şi încă Unimedia spune că a fost evacuată Casa Presei, iar Poliţia verifică fostul sediu al UNIMEDIA din incinta acestei instituţii. De parcă acolo nu ar fi şi sediul la Jurnal de Chişinău/JurnalTv şi Ziarul de Gardă. De unde aşa vedetism provincial?) Dar asta contează mai puţin, mai important e că avem de ales un preşedinte. Nu o să folosesc sintagma de „vot de aur”, până şi Voronin a declarat că s-a săturat de ea (a mai zis că o să apară degrabă „votul de argint” ceea ce este foarte posibil) şi nici alte eufemisme expirate de genul „Iuda - trădătorul”. Votul până la urmă e de milioane, dar nu de aur. Eu tot spun că partea mea raţională nu vrea alegeri anticipate, cea emoţională/afectivă vrea. Cu partea afectivă e clar – cred în idealuri. Că o să mergem prin sate[...]

    Citește mai departe
  • Cateva ganduri ale lui Voronin din cadrul emisiunii "conversatii cu presedintele" moderat de Staras la NIT. Discursul a fost în limba rusă, uneori Voronin folosind moldovenisme. Unele cuvinte le-am scris în rusă ptr a reda atmosfera şi sensul mai aproape de realitate:) Totul era un scenariu bine pus la punct, dar lor le trebuiau jertfe, voriau vărsări de sânge. Dar nu au fost. Anticipate? Calculaţi cât iese. Cam 400 mln alegerile şi 700 mln reparaţia şi iese peste 1 mlrd. Nu am falsificat alegerile. Dacă din aceste trei partide este cineva patriot trebuie astăzi să mă sune (mâine, azi e prea târziu), ăsta e patriotism. Am mai zis, că dacă facem anticipate luăm cu 3 mandate mai mult. Ptr acei cu 41%, ptr alegătorii voştri, învăţaţi-vă să pierdeţi. Noi am pierdut 2 alegeri locale. Am plâns, ei nu am plâns, am şters ochii de la lacrimi. Am mai pierdut în Găgăuzia. Noi ce am ars Primăria? Noi am lucrat împreună. Urmează un îndemn spre ceilalţi în care repetă [...]

    Citește mai departe