Arhivă după categorie:Personale

  • Este puțin straniu să fii invitat să vezi cum lucrează lumea, pentru a povesti altora că lumea chiar lucrează și cum lucrează. Așa am ajuns eu să văd cine sunt operatoarele de taxi, cum se fac reclamații și o altă lume pentru mine și mulți alți oameni, să fim sinceri, puțin pretențioși. De exemplu, în vâltoarea de „Ieșiți fără sunet” am zărit pe cineva care împletește. La urma urmei, cât răspunzi la 700-1000 de telefoane într-o zi, cu intonații și dispoziții diferite, poți face și lucruri mai liniștititoare. Un exercițiu bun a vedea asta, pentru a nu uita vreodată să spun elementarul „mulțumesc”. Doar că eu m-am ocupat cu altceva la oficiul itaxi.md, timp de cam o oră jumătate, am stat în oficiul reclamații, cu gândul să răspund și eu la vreo două telefoane. N-am avut alt job în viață decât să scriu despre multe și să vorbesc despre democrație, respectiv am zis că este timpul! Fiind o persoană sensibilă (da, este adevărat!) însă, mi-am dat seama că n-o să fac asta. Poate [...]

    Citește mai departe
  • *Pentru a citi, ascultați asta.  „Moartea unui om este o tragedie, moartea a milioane este o statistică.” Asta ne învață cinismul istoriei. Astăzi, moartea accidentală a unui om este doar un titlu de știre, la capătul site-ului sau la capătul buletinului de știri, valorat la șase like-uri și două share-uri. La 20 martie, pe la ora 11 și ceva, un bărbat de 40 de ani, care locuia singur (unica informație la moment!), mergea pe stradă. O grenadă i-a luat viața. Moartea lui a trecut neobservată, momentul de glorie în presă fiind luat de cretinul care purta o grenadă. A trecut neobservată și de mai-marii statului, care au trâmbițat câteva zile despre prima casă, despre arene, despre majorarea pensiilor (o minciună gogonată), iar azi tribuna este ocupată, de un subiect și mai important, de faptul dacă va fi sau nu Unirea. În aprilie anul trecut, în urma dezlănțuirii naturii și demonstrării incapacității acestui stat să gestioneze orice situație care nu este un mic artificiu menit [...]

    Citește mai departe
  • În fiecare an, în ianuarie - aprilie, puteți redirecționa 2% din impozitul vostru pe venit către organizații neguvernamentale sau culturi religioase. Accentuez: nu e din salariul vostru, dar din impozit, care și așa îl oferiți cu drag statului. Prin redirecționarea a 2% din impozitul pe venit, voi decideți încotro să o ia. Măcar puțină libertate de alegere în acest proces de crowdfunding al statului. De ce trebuie să o facem ca cetățeni? Mai repet: decidem măcar o sumă de bani către cine este redirecționat. Eu presupun, doar presupun, n-am investigat, dacă nu mergem noi să redirecționăm aceste 2%, s-ar putea altcineva să o facă în locul nostru către fundații și organizații care nouă nu ne plac și care, și așa, beneficiază de resursele noastre. Ne informăm despre ce organizații există, ce misiune au, încercăm să înțelegem care sunt prioritățile noastre (eu oscilez între motănași, copilași și investigații), înțelegem ce probleme există în societate și cine se ocupă de el[...]

    Citește mai departe
  • Am început cu Dumitru o campanie de crowdfunding pentru a plăti trolii care sunt plătiți deja din surse obscure să ne povestească care sunt sursele, șefii, subiectele, structura și planurile de viitor (unde vă vedeți în cinci ani?). De ce să dai 10 sau 20 de dolari pentru a deconspira niște troli și așa plătiți probabil din banii cetățenilor Republicii Moldova? Este oare etic să plătim pentru informație? Mai mult, să plătim niște oameni care și așa întrec limitele bunului-simț și uneori ale legalității? Care este legătura dintre niște troli, libertatea de exprimare și democrația în Republica Moldova? Prin troli înțelegem comentatorii și bloggerii plătiți netransparent, editorii și scriitorii (nu îi pot numi jurnaliști) de la site-uri dubioase, persoanele care coordonează mesajele lor, autorii inițiali ai textelor denigratoare și oricine conectat cu acest sistem. *** Anul trecut, poliția din UK a dat 10,000 de lire din bani publici unui violator condamnat. Astfel, au deconspira[...]

    Citește mai departe
  • Pe 9 ianuarie, 2016, angajații unui local numit La Soacra, din Piața Centrală au mers la lucru. Ei nu știau că proprietarii localului țineau ilegal o butelie de gaz, nici nu știau că aceștia plătesc nestingherit câte 200 de lei (DOUĂ SUTE DE LEI) pe la toți funcționarii responsabili pentru a putea lucra fără a respecta norme elementare de securitate. Poate știau, dar nu trăim vremurile în care să faci mofturi în fața angajatorilor care plătesc salarii în plic. Pe la amiază, în urma exploziei buteliei, patru persoane au murit, 13 - au fost rănite. După doi ani, responsabilii au primit pedepse mai dure. Câte șase ani și jumătate de închisoare pentru Ludmila Bășcănean, specialist în cadrul Direcției de Comerț  și Vasile Toma, fost angajat al Centrului de Sănătate Publică. Pompierul Sergiu Popil a primit șase ani de închisoare, cu un an în plus față de sentința precedentă.  Pentru administratorul localului, Andrei Iarîna, pedeapsa a rămas neschimbată, el fiind condamnat la 6 ani de puș[...]

    Citește mai departe
  • *Nu uităm cântecel. Și ajungem la ultima parte a călătoriei. După Cusco, am luat autobuzul de vreo șase ore spre Puno - un oraș care nu prevestește nimic extraordinar, dar se află pe malul superbului Titicaca (hahaha, râd toți în continuare ca la lecțiile de geografie!). Titicaca e lacul navigabil care se află la cea mai mare altitudine din lume și este împărțit între Peru și Bolivia. În Bolivia se spune că se află orașe mai frumușele, de exemplu, Copacabana. Țin să vă reamintesc că în iulie este iarnă în Peru, iar un lac nu înseamnă și plajă. Ce bine că m-am văzut cu oameni proaspăt veniți din Peru care s-au uitat, fără să mă judece (sper!), și au zis: păi e frig. Apa are cam vreo 9 grade. Am verificat. Am tăiat cele două nopți în plus acolo și ne-am pornit. Înspre Puno, geamurile autobuzului au înghețat ca într-un noiembrie târziu. Nu recomand să luați autobuz de noapte din Cusco spre oricare altă direcție. A merge pe drumuri șerpuite nu este o idee bună, așadar am stat toată no[...]

    Citește mai departe
  • Disclaimer: Nu îmi plac extremele și declarațiile categorice. Am mereu câte cel puțin două idei opuse în cap și trăiri la fel de variate. Nu îmi plac textele despre cât de super este Moldova și noi doar ne lamentăm, dar nu o descoperim. Urmează apoi o serie de fotografii cu câmpii și cu mâncare, de parcă asta înseamnă o țară. La fel de mult nu îmi plac textele pline de ură față de țară. Mulți din noi cred că dacă nu reușesc în viață e din cauza țării, desigur, nu din cauza lenii sau lipsei de talent. De aceea, o să scriu ca de obicei. Și despre bune, și despre rele. De ce scriu? Pentru că mijlocul trebuie umplut cu ceva :) Pentru ce am luptat? Pentru nimic. De mulți ani, am descoperit cu toții că problema nu e în identitate, în limbă, în Rusia și alții, dar în faptul că independența a fost dată cadou. Fie, independența poate și fi cadou, dar lupta pentru dreptul la libera exprimare, pentru spații publice, pentru o educație calitativă, pentru drepturile femeilor, pentru drepturile [...]

    Citește mai departe
  • *Dacă nu ați citit prima parte, o găsiți aici.  Cam în vreo cinci locații diferite am auzit The Cure. Așa că îi ascultăm. Cusco - capitala incașilor Cusco se află la 3399 metri altitudine, respectiv turiștii au tot recomandat să ne pregătim! Bomboane mentolate, pastile pentru rău de transport, niște brățări care te ajută la altitudine și pachețelul - just in case. Cel mai tare m-a stresat un articol dintr-un ziar cu reputație care povestea cum un întreg autobuz a început să vomite. Yeay! Noi nu am avut asemenea probleme decât poate uneori respirație mai dificilă. După o noapte în autocar, în zori trecem prin sătuce mici cu case colorate, cu uși și geamuri super mici și cu femei îmbrăcate tradițional. După Paracas și Ica, era timpul de puțină frumusețe. Peisajele de munte sunt superbe, iar o privire aruncată în jos dezvăluie acele prăpăstii adânci și amintesc despre statistica accidentelor rutiere din Peru. În Cusco ziua este călduț - 20-22 de grade, iar seara ajunge la 0. To[...]

    Citește mai departe
  • *Eu scriu să nu uit. Text mai degrabă despre călătoriile în sine dar, desigur, și detalii despre trip: ce, cât, pe unde, ce trebuie de făcut. Pentru a citi, ascultați asta. Există trei lucruri care au fost constante înainte și în timpul vacanței: De ce Peru? De ce acum? Două fete? Aveți grijă. Să le luăm pe rând: De mulți ani, prioritățile mele pentru destinații nu s-au schimbat: Vietnam/Cambodia/Tailanda, Cuba, Islanda, Zanzibar și Peru. Pe vremuri era Nepal și Japonia, dar între timp au ajuns mai la coada topului, deși a veni și rândul lor. Peru este un loc unde mai puțini ajung și sunt oameni atrași de călătoriile chinuitoare, mai degrabă decât de relaxantele plaje azurii. Peru avea un pic mai mult mister.   Așa cum majoritatea oamenilor după relații lungi, complicate și obositoare, iau o pauză și merg să se cunoască pe sine, așa am făcut și eu. Desigur, oamenii normali au asta față de parteneri, părinți, copii, job etc. Eu am asta față de țară. Mi-am luat[...]

    Citește mai departe
  • Să zicem că aveţi în ograda blocului doi motănaşi drăgălaşi, care primăvara se iubesc de zor. Pentru că sunteţi un om bun, cu o inimă mare şi vă gândiţi că două felii de salam nu afectează bugetul, o să hrăniţi motanii. Doi motănaşi şi motănaşii lor, timp de şapte ani, vor face 420,000 de motănaşi. Desigur, 420,000 de felii de salam deja e mult. Probabil este mai bine să donaţi bani unei organizaţii care protejează animalele, ei vor steriliza animăluţele sau, şi mai bine, să sunaţi autorităţile locale să îi întrebaţi unde se duc banii şi de ce nu au grijă de animalele fără de adăpost. Asta nu vă împiedică să daţi acele felii de salam motănaşilor, pentru că aveţi şi voi o inimă şi nu sunteţi chiar cele mai raţionale fiinţe. Prezenţa motănaşilor fără adăpost înseamnă că sistemul nu funcţionează, iar aruncatul de felii de salam este o luptă eternă şi inutilă cu efectele, pe când lupta adevărată este cu acele instituţii care nu îşi fac treaba pe banii noştri. Caritatea dubioşilor [...]

    Citește mai departe