Arhivă după categorie:Personale

  • ссылка на статью в оригинале - http://vladaciobanu.com/2019/08/22/satul-arde-dar-noi-stadionul-republican/?fbclid=IwAR3NH0cU1M95YcN0bYf4X7UKwyLyeqO0SIO8hFwWLLxp3fPbjOs9jdWxGBg  “Двенадцать лет был заброшен”, “да там свалка”, “нам же денег дадут!”, “почему сейчас?”, “США - наш стратегический партнёр!” Вот уже несколько недель группа, состоящая из хороших людей, настоятельно требует прозрачности в решении и участия граждан в том, чтобы было принято демократическое решение относительно того, что будет на месте Республиканского стадиона. Это делается не потому что проект, не потому что грант, не потому что делать нечего и не потому что ненавидят Соединённые Штаты - нет! Это делается потому что так нас учили, потому что так должна работать демократия.  Для меня Республиканский стадион стал лакмусовой бумажкой приверженности демократическим принципам как нового правительства, так и гражданского общества. *** Почему бы не отдать участок под новое здание Американского посольства[...]

    Citește mai departe
  • „12 ani a stat în paragină”, „acolo e gunoiște”, o să câștigăm bani!”, „de ce acum?”, „SUA sunt un partener strategic!” De ceva săptămâni, un grup de oameni buni cere cu insistență transparență decizională și participarea cetățenilor în a hotărî democratic ce va fi în locul Stadionului Republican. Nu se face pentru că este un proiect, pentru că este un grant, pentru că nu avem ce face, pentru că urâm Statele Unite - nu. Se face pentru că așa am învățat că funcționează democrația.  Pentru mine Stadionul Republican a devenit hârtia de turnesol despre cât de dedicată principiilor democratice este noua guvernare, dar și societatea civilă.  *** De ce să nu dăm terenul pentru sediul Ambasadei SUA? Nimeni nu spune că nu trebuie să dăm acel teren Statelor Unite, ci că felul cum autoritățile noastre (indiferent de partidele de la guvernare!) vând acest teren în mod netransparent și încalcă legislația. Nu, eu nu trebuie să decid ce este acolo, nici un ministru, nici prim-ministra,[...]

    Citește mai departe
  • „Gata, băieți! Vă mulțumim!”, „Succes, am câștigat!”, „Avem de lucru, n-avem timp de proteste!” Răspunsul este mereu același: protestul este permanent. Protestul început un an în urmă nu era împotriva lui Plahotniuc sau pentru validarea unui mandat de primar, ci pentru revendicarea democrației și „Mai mult bine și mai puțin rău”. Era pentru a ne învăța să reacționăm și să acționăm în caz de orice încălcare sau nedreptate. Era pentru a înțelege că împreună putem schimba lucrurile. Era pentru a înțelege că trăim într-o democrație și cetățenii sunt responsabili de viața lor, nu doar politicienii.  *** Protestul nu este despre un om. Sau despre un regim. Sau despre o guvernare. Sau despre politică. Protestul permanent este împotriva șefilor abuzivi care încalcă drepturile angajaților. Este împotriva hărțuirilor la locul de muncă sau pe stradă. Este împotriva violenței domestice și a polițiștilor care „nu se bagă în familie”. Este împotriva părinților care numaidecât trebuie „să luăm [...]

    Citește mai departe
  • Un sincer mulțumesc. Serios. Pentru ce? Să le luăm pe rând: Pentru prima dată în politica moldovenească nu se discută despre Est sau Vest, despre tancurile rusești sau jandarmul român. Pentru prima dată în tare mult timp, cetățenii și-au dat seama că sunt săraci, chinuiți, fără o speranță în viitor în Moldova și că discuțiile despre Est sau Vest nu sunt importante. Ne-ai unit cum nimeni altul. Pentru faptul că ai făcut societatea civilă mai bună. Erau vremuri cu multe coffee break-uri, studii necitite și mese rotunde cu titluri de cinci rânduri (o parte au rămas, desigur). Dar există și altceva. Sunt din cei care au monitorizat, au scris, au analizat, au explicat, au reacționat rapid și fără de frică. În sfârșit, a fi ong-ist, pentru mulți, nu înseamnă un job sigur, ci mai mult o vocație. Pentru jurnalismul curajos și mult mai profesionist. Pe vremuri, priveam știri despre ce zice unul, apoi altul, o glumă a jurnalistei, câteva accidente, niște sânge, un stand-up și [...]

    Citește mai departe
  • „War makes strange bedfellows” spune istoria umanității în cuvinte diferite. Ceea ce ar însemna că în situații de criză, se fac alianțe ciudate. Nu m-am gândit imediat după alegeri la ACUM+PSRM, dar, imediat ce mi s-a spus despre așa o posibilitate, am fost de-acord că e unica ieșire din situație. Mai conștientă eram de faptul că o alianță PSRM-PD ar fi distrus orice fărâmă de democrație în țară și ar fi condus la migrație masivă. Mulți încă nu pot depăși situația, dar și mai mulți sunt confuzi. Oare nu era mai bine anticipate? Nu. Anticipate în condiții de stat și instituții capturate, de primari șantajați, de oameni amenințați, în condiții de alegeri cu risc mare de fraude nu sunt o soluție. Nu era oare mai bine opoziție? Nu. Partidele sunt făcute pentru a ajunge la guvernare. A te plânge pe Facebook o poți face de oriunde, nu din Parlament. Politica înseamnă rezultate. Și mai înseamnă negocieri și compromisuri. Desigur, asta nu îi face curați și inocenți pe socialiști (ni[...]

    Citește mai departe
  • Sună ca un studiu impunător despre numărul de femei candidate pe circumscripții (de altfel, mult mai mic, așa cum era rezultatul așteptat al sistemului electoral mixt), dar n-o să fie despre asta. O să vorbesc despre trei situații care mă fac să mă întreb dacă noi chiar trăim în secolul XXI. 1. Prima vine tocmai din luna ianuarie, când Ruxana Glavan, fosta ministră a sănătății, a scris emotiv pe pagina ei că Maia Sandu s-ar fi împotrivit în 2015 majorării alocației pentru creșterea copiilor. Dar nu despre asta vorbim acum, ci despre atacurile furibunde ale trollilor. Comentariile (apropo, plătite din banii noștri) se axau pe vechea poveste: cum poate o femeie fără copii să facă politici despre copii, era unul și nițel amuzant: “una care habar nu are cum se cresc copii(fără nici un fel de atac la persoană).” Fără atac la persoană. Comentarii plătite din banii noștri (se zvonește că sunt vreo 30 de lei unul) glăsuiau: Maia sandu doamna nu va pot numi neati jignit ca mame.ai va compar [...]

    Citește mai departe
  • Pentru a citi, ascultăm asta.  Eu Nu aveam mari așteptări de la protestul din 26. Am dormit acasă. La 6:27 m-am trezit să văd ce se întâmplă. Ne evacuează, au zis. Aș fi vrut să fiu acolo, mi-am zis. Am mers spre Guguță și am văzut Parcul Central închis de cordoane de polițiști și câte un mascat. I-am întrebat despre spațiu public și sărbători. Râdeau. Iar mascatul se încorda. Am mers înainte. Am înghițit în sec. Am primit mesajul că se evacuează cortul. După multe nopți nedormite, la vederea unui parc plin de zeci de polițiști, aproape am plâns. Nu de jale. M-am enervat puțin, pentru faptul că cineva crede că are mai multe drepturi, pe care nici măcar poporul nu i le-a dat. Niciodată. Și nu o să i le dea.  Am ajuns la Guguță și am văzut zeci de mascați care nu puteau răspunde la întrebări elementare. Ne-au furat paleții. Ne-au dat jos cortul. Ne-au lăsat lucrurile de izbeliște. M-am întristat profund. Amărăciune ar fi cuvântul. Amărăciune nu pentru că democrația a fost suspedan[...]

    Citește mai departe
  • Sâmbătă dimineață. Poate de mai lenevit? De lucrat la acele minimum trei chestiuni arzătoare? Sau să termin totuși Moscow-Petushki să ridic challenge-ul rușinos de pe Goodreads care îmi tot amintește că mai trebuie de citit? Nu, trebuie de băut cafea și de scris raport despre ce a fost ieri la Occupy Guguță. Este destul de bizar sentiment să simți că ești la locul potrivit, în momentul potrivit, cu oamenii potriviți, în timp ce democrația în țară degradează constant, dreptul la vot este anulat, iar tot ce poate face guvernarea, urâtă de majoritatea populației, este să dea vina pe partenerii străini. Occupy Guguță a apărut din fireasca necesitate de a răspunde la întrebarea Ce e de făcut?, într-un context de nedumerire amestecat cu tristețe și rezumat cu: nu pot să cred că au ajuns atât de departe/atât de jos. Ceea ce continuă să fie, depinde de fiecare membru al comunității, indiferent de momentul în care s-a alăturat. Sunt constant uimită de felul cum se organizează lum[...]

    Citește mai departe
  • În 2013, scriam despre cum în țară totul trebuie să fie foarte-foarte rău și atunci lumea se va trezi. Cinci ani mai târziu, am ajuns. Acum nu e niciun fel de sfârșit. E doar ocazia pentru un nou început. Fără jumătăți de măsură. Cred că pentru prima dată eu am un deosebit sentiment de mândrie față de cetățenii acestui stat. Am discutat cu români, cu ruși și cu unguri, triști din cauza cetățenilor lor care susțin anumiți politicieni și anumite guvernări. În Moldova, în ciuda aruncării milioanelor în televiziuni, în troli, în experți; în ciuda, hărțuirii și șantajării primarilor; în ciuda, presiunilor pe funcționari din toată țara; în ciuda, aruncării banilor pentru a apărea în fotografii frumoase și articole în ziare străine obscure; avem o guvernare care este susținută de mai puțin de 10% din populație. Mai mult, avem o guvernare urâtă de majoritatea cetățenilor. Multe alte state nu au acest privilegiu. Deja e mai bine. Nici comentarii despre făcutul bagajului nu prea [...]

    Citește mai departe
  • Alaltăieri, pe lângă Primărie, la protest, un tânăr duhnind a alcool, ne întrebase: voi împotriva lui Ceban sau a lui Năstase? L-am îndemnat să bea un pahar de apă înainte de somn și i-am zis că sper să țină minte a doua zi că oamenii ies la protest pentru că li s-a furat dreptul la vot, dreptul de a-și alege conducătorii - un element fundamental al oricărei democrații adevărate și funcționale. I-am zis să urmărească știrile, pentru că este datoria lui de cetățean să o facă, nu a mea să îi explic. Dincolo de faptul că el mi-a zis că o să bea bere, atitudinea mea de pe piedestal de: “ia și citește, ia și învață, cum tu nu știi?” nu a ajutat vreodată vreo mișcare populară. Dar noi avem tendința să facem asta, uitând că provenim din medii mai privilegiate, sau faptul că suntem plătiți, în virtutea job-ului nostru, inclusiv pentru a citi știri. Alții nu au nici timp, nici răbdare, nici interes pentru asta. Și asta e ok. Tot noi, cu brunch-urile de 20 de euro, cu un simplu avocado p[...]

    Citește mai departe