Arhivă după categorie:televiziuni

  • În toată lumea sunt probleme cu media. Nu suntem chiar cei mai necăjiţi. Până şi BBC-ul are păcatele lui, unele mai recente, altele din istorie, bunăoară politica lor editorială legată de Irlanda de Nord în anii '80. Italia are televiziunile pline de senzaţional ale lui Berlusconi, iar Ungaria are o lege dubioasă şi cam nedemocratică a presei. Există şi cazuri mai fericite, germanii cred că media lor este corectă şi imparţială. Presa trebuie să aducă profit, ca orice corporaţie. The Sun-ul lui Murdoch cu nonşalanţă a tot trecut de la laburişti la conservatori, şi înapoi, iar unele victorii ale vreunui partid, chiar şi le asumă. În ciuda faptului că peste tot în lume e rău, eu totuşi cred într-o presă mai bună. De ce? Pentru că există valori, există consecvenţă, există reputaţie care trebuie menţinută şi există demnitate. Cuvinte cam grele, cam serioase, dar uneori mai importante decât profit. Uneori. Rar. În statele mari, este mai simplu să nu îţi pese de valori, de demnitate şi [...]

    Citește mai departe
  • Cam doi ani în urmă, scriam despre Moldova 1. Citiți aici articolul. Începea cam așa: Uneori e mai simplu şi mai ieftin să demolezi o casă, să o faci din nou, decât să o repari de câteva ori pe an şi apoi iar de câteva ori în următorul an. *** Cu toate ce se întâmplă și urmează să se întâmple, totuși în acești doi ani, eu am început să privesc buletinul de știri de la Moldova 1. Mie-mi place Dorina și cum ea îmi povestește noutățile. Nu vedeam accidente, cadavre, sânge, țâțe sau cățelușul Zosia și de multe ori vedeam toate trei surse. Evenimentele importante erau prezentate bine, corect și profesionist. Desigur, am auzit și știri despre venirea extratereștrilor. M-au cam speriat. Am mai ascultat ca informație de background la o știre din sport, un citat al unui mare gânditor povestit cam vreun minut, dar trecem peste asta. A fost o schimbare. Dar din inerție, în curând toate vor reveni la ceea ce-a fost cândva. *** Există oameni pentru care contează doar funcția care [...]

    Citește mai departe
  • *Titlul e un status publicat pe Facebook de Ion Grosu câteva zile în urmă, dar e prea bun ca să nu fie răspândit. Mie îmi place Publika. Știrile și emisiunile. Pentru prima dată eu mă simt public țintă. Lia e tânără, frumoasă și bună, de aia este o mare plăcere seara să privești știrile. Poți să iei cina liniștit știind că nu o să apară bocete, înmormântări, funduri și țâțe aproape goale, care ar trebuie să fie divertisment. Mie îmi plac micile lor emisiuni de cinci minute, niciodată nu țin minte cum se numesc, despre istorie și personalități. Mie îmi place Publika pentru că ei educă. Ei nu fac reportaje despre cât de proști sunt moldovenii, dar încearcă să îi schimbe. O să spuneți că se uită doar 2% din populație, dar ei cresc. Mie îmi place Prime pentru că sunt unicii care fac divertisment care le reușește. Chiar nu mă interesează cum au ei acoperire națională, de unde vin banii și toate astea. Ei au divertisment, au rating și m-am trezit într-o duminică seara uitându-mă [...]

    Citește mai departe
  • Astăzi este Ziua Mondială a Libertății Presei. În Moldova presa este liberă. Aceasta este unica realizare a actualei guvernări. Faptul că ziarele nu prea pot supraviețui singure, că le place să fie părtinitoare, că în spatele lor stau oameni stranii, că uneori se schimbă politica editorială de la o zi la alta, nu înseamnă că nu sunt libere. Și nu înseamnă că, vai, se întâmplă doar la noi. Este oriunde. Jurnaliștii nu mai sunt bătuți în stradă când fac investigații (cum o pățise cândva Alina Anghel), nu sunt amenințați, poate și sunt, dar nu atât de obraznic și direct ca pe vremuri. Jurnaliștii fac scandaluri, au acces în mai toate instituțiile, trec de limitele bunului-simț (argumentând că asta o cere interesul public), deschid ușile în ministere cu picioarele. Viața noastră este în direct. Viața noastră este spectacolul lor. Totuși jurnaliștii noștri sunt comozi, nu mai sunt câinii turbați de altă dată, nu mai apar investigații despre scheme mafiote, despre monopoluri, legătur[...]

    Citește mai departe
  • Hai să facem updates. Aşa pe scurt. De texte cu profund spirit civic nu mai am inspiraţie, iar grafice nu pot să fac . Aşa că o să ne uităm peste statusuri pe Facebook. *** Jurnaliştii. Jurnaliştii au fost premiaţi. Exact înainte de a fi premiaţi, statusul meu de pe FB “Eu cu o parte din 13 milioane de lei aş trimite tot PRO TV-ul la vreun training făcut de BBC sau de alte instituţii media străine ca să înveţe că o înmormântare nu este ştire, iar bocetele – sursă ”, a atins cifra record de peste 35 de like-uri. Şi, desigur, feedback din partea reporterilor. *** Tot despre junalişti. Eu n-am înţeles de ce privesc.eu trebuia să ia premiu în jurnalism. Alt status pe FB, la care lumea s-a dat cu părerea. Jurnalismul aşa cum l-am învăţat eu nu înseamnă  a apăsa On şi Off. Deşi, Victor spune, ironic desigur, că trebuie îndemânare şi pentru asta. Hm, probabil oricine instalează o  cameră de supraveghere este jurnalist. *** Ultima despre jurnalişti. Sunt stereotipuri despre j[...]

    Citește mai departe
  • Voi încă nu v-aţi săturat de televiziune? Vrei să vezi ştiri, vezi că două cadavre au fost găsite pe traseul X şi asta se repetă din oră în oră. Vrei să vezi emisiuni – vezi de ce a eşuat referendumul şi asta se repetă din seară în seară. Vezi feţe plictisite de politicieni şi comentatori. La ora 9 seara vin liderii de partid, la 7 seara – al doilea de pe listă, la 5 seara – vreun vice-ministru, la 3 – oricare deputat din Parlament. *** Iehoviştii nu vin la talk-show-uri, ei merg din uşă în uşă. Hai şi o să numărăm câte biserici au. *** Voi chiar nu v-aţi săturat de televiziune? Ea e plictisitoare şi parazitară. Ea nu face emisiuni pentru a atrage publicul, ci pentru ca să fie, ca să umple programul. Ei nu au nevoie să atragă publicitate/bani, lor li se dă tot de-a gata. *** Hai să fie „Deşteptarea” toată ziua, iar apoi „Culcarea” tot aşa cu oameni frumoşi. Ion Grosu să facă emisiunea „La un kaseciok” în direct la TV să vorbească despre sensul vieţii, cu Andrian "la a[...]

    Citește mai departe
  • Uneori e mai simplu şi mai ieftin să demolezi o casă, să o faci din nou, decât să o repari de câteva ori pe an şi apoi iar de câteva ori în următorul an. *** Omul de la sat, şi nu numai, nu ştie că la Moldova 1 se schimbă conducerea, că există departamente, că se schimbă şefii departamentelor. Omul priveşte pe 7 aprilie anul trecut despre lovitură de stat şi apoi balet sau concert (nu ţin minte exact ce era), iar de 7 aprilie anul acesta priveşte cum Moldova 1 îşi face mustrări că iată a dezinformat anul trecut. Omul se gândeşte că-i cam schizofrenică televiziunea asta, că zice singură despre ea că a manipulat, iar culmea ambele informaţii sunt citite de aceeaşi voce. Apoi omul se gândeşte că trebuie să plouă, că pământul e cam uscat şi puţin îl mai interesează schimbările. *** Cu toţii ne-am ciocnit de birocraţia din instituţiile de stat, cu funcţionari care abia se mişcă, care nu zâmbesc niciodată, care nu prea ştiu ce e aia eficienţă, care stau în aceeaşi funcţie d[...]

    Citește mai departe
  • Să vorbim despre etică acolo unde ea nu este. Oleg mă întreabă dacă există curs de etică pentru jurnalişti. Eu zic că da. Oleg întreabă dacă există vreun compartiment indicării sursei de la care este preluată informaţia. Desigur, amândoi ştim că există un asemenea compartiment, toţi ştiu şi tot amândoi ştim că puţini respectă asemenea principiu. Clar că există curs de etică, curs foarte general, destul de teoretizat, în care ni se arată filme, se discută şi totul se încheie cu „Fiecare redacţie are principiile sale etice” Şi aşa se duce naibii cursul ăla de etică. Sau se mai spune „Cu timpul fiecare îşi face principiile sale”. Să fi existat nişte principii de etică poate nu vedeam la tv un băieţel de 7-8 ani care povesteşte despre cuc băgat în fund (da, acum o să am şi trafic de la aşa combinaţie de cuvinte), unde faţa este acoperită, însă vocea nemodificată. Să fi existat nişte principii de etică nu vedeam cadavre, sânge, bocete şi urlete. Să fi existat nişte pr[...]

    Citește mai departe
  • Lumea se plânge că nu scriu pe blog. Aşa că scriu pe blog, că m-am săturat să comentez la statusuri. Lumea se plânge că jurnaliştii le dau ştiri despre bariera lui Voronin. În acelaşi timp, săptămâna trecută cele mai vizualizate ştiri de pe Protv au fost despre două accidente. Lumea vrea să fie tratate probleme serioase economice şi politice. Ei vor analize. În acelaşi timp, majoritatea încă mai citesc ziarul de la sfârşit, despre vedete şi scandaluri între vedete. Cu mari greutăţi am trecut de rubrica „Samariteanca”. Cred că între a citi un interviu cu un europarlamentar sau oricare expert european, lumea ar prefera un interviu cu Pavel Turcu sau cel puţin cu Epic Sax Guy – de altfel, noul Pavel al Europei. Exista ştiri şocante şi există ştiri. Există doar ştiri şi există comentarii şi analize. Fiecare citeste ce îi place. P.S. În vacanţă încă nu m-am dus. Promit să mai scriu, chiar mai inspirat. Ca să aveţi ce citi. [...]

    Citește mai departe
  • *Pentru a citi, ascultati: httpv://www.youtube.com/watch?v=Ptj2qKIswLw Viaţa politicienilor s-a schimbat. Viaţa noastră tot s-a schimbat. Pentru că acum suntem mai aproape de politicieni şi de politică. De ce? Pentru că ei sunt spectacolul vieţii, pentru că ei ne scriu ştirile, pentru că ei sunt în casele noastre, pentru că ei au aceleaşi vise ca şi noi, pentru că ei gândesc liber, pentru că ei spun ce gândesc, iată de ce. Nu prea îmi imaginez ziua de lucru a unui politician. De dimineaţă trebuie să dea diferite declaraţii presei (uneori sunt subiecte importante, dar deloc urgente), toată ziua dau alte declaraţii presei, iar seara se plimbă pe la talk-show-uri. Întrebarea firească este când lucrează aceştia. Uneori aceeaşi persoană o vezi la trei emisiuni, desigur, subiectele sunt diferite. Există politicieni-experţi şi politicieni de umplutură. Primii pricep câte ceva despre subiect, ceilalţi trebuie doar să aibă o a doua opinie, pentru echilibru. Uneori erau invitaţi[...]

    Citește mai departe