Arhivă după categorie:vandalism

  • Eu nu pricep în atacuri raider. Raider e cuvânt de anii ’90. Presa m-a încurcat. Presa tot e în alianță. Noroc de bloggeri care au dat cifre, au zis clar cum s-a întâmplat, de ce asta e tare rău și, cel mai important, au desenat ca să înțeleagă toată lumea. Eu presupun că totul s-a întâmplat ca în filmulețul de mai jos, doar că acolo totul se termină cu bine. Dar asta e în filme. Noi tot vrem să se termine cu bine, de aceea s-a creat evenimentul pe Facebook de aniversare a atacurilor raider. Noi știm cum asta se întâmplă: apare un subiect, lumea e indignată, trece timpul, se ridică tarifele, sau apar noi articole de opinie despre identitate națională și se îngroapă orice urmă a atacurilor raider. Dacă totuși apar știri, ele sunt puse mai aproape de meteo. Evenimentul are loc pe 30 septembrie, iar creatorii acestuia intenționează să solicite procurorului general detalii despre intensitatea cu care muncește și rezultatele anchetei (dacă tot a declarat că își face treaba foarte b[...]

    Citește mai departe
  • Hm. V-ați săturat? Eu tot. Dar cinismul meu are limite, așa că o să mai scriu despre asta. Azi am început ziua ascultând despre cum să transformăm informația în acțiune, despre cum oamenii din multe părți ale lumii vor libertate, cum să fim anonimi, dar în același timp să mobilizăm. Deloc plictisitor, deloc ong-ist, frumos și ca o revelație. Doi ani în urmă eram la universitate. Tot astăzi, ceva mai târziu, am aflat cum să obținem informația deschisă pentru oamenii de rând de la statul pe care îl susținem cu bani și voturi. Doi ani în urmă, încercam să luăm informația în cel mai direct sens. Totuși nu cel mai deștept. Astă-seară am fost la Filarmonica din Berlin și ascultam frumusețe. Doi ani în urmă, dădeam refresh la pagina de Internet și nu era nimic, în același timp tinerii erau fugăriți și bătuți cu picioarele chiar în centrul orașului. *** Revoltele au partea lor frumoasă. Acum sunt în Germania. Vorbesc și ascult despre New Media (de altfel, ceea ce se ști[...]

    Citește mai departe
  • *Pentru a citi, ascultati asta: httpv://www.youtube.com/watch?v=SLuW-GBaJ8k Anii ’90 se întorc. Ieri scot din poştă Jurnal de Chişinău, iar pe prima pagină scris mare şi şocant „Pedofili”. M-am speriat şi nu am mai citit. Intru în casă şi tocmai în acel moment (serios, nu exagerez) la televizor se spune „poliţia cercetează versiunea unui criminal în serie”. M-am speriat şi nu am mai ascultat. De dimineaţa vine poliţistul de sector (o, noi avem unul!) şi spune că în regiune este o bandă de hoţi. Care fură şi zi, şi noapte nestingherit. M-am speriat şi am scris pe blog despre asta. De dimineaţă nu am Internet. Serviciul MTC nici nu se mai oboseşte să răspundă. Câteva zile în urmă au fost lucrări de scurtă durată şi nu am avut lumină. Lucrări planificate de care nimeni nu ştia, de scurtă durată – 5-6 ore. Se întorc anii ’90. Revenind. Ce faci când vin hoţii? Suni la poliţie? Ascuţi cuţitele? Cumperi pistol? Strigi după ajutor? Scrii pe Facebook sau Twit[...]

    Citește mai departe
  • Ultimele evenimente din Moldova seamănă tot mai mult cu filmul „Wag the Dog”, pe care l-am şi revăzut vreo două zile în urmă ca să mă conving că aşa e. Astăzi, noua panică, noi provocări, noi înscenări – atacuri cu bombă (şi încă Unimedia spune că a fost evacuată Casa Presei, iar Poliţia verifică fostul sediu al UNIMEDIA din incinta acestei instituţii. De parcă acolo nu ar fi şi sediul la Jurnal de Chişinău/JurnalTv şi Ziarul de Gardă. De unde aşa vedetism provincial?) Dar asta contează mai puţin, mai important e că avem de ales un preşedinte. Nu o să folosesc sintagma de „vot de aur”, până şi Voronin a declarat că s-a săturat de ea (a mai zis că o să apară degrabă „votul de argint” ceea ce este foarte posibil) şi nici alte eufemisme expirate de genul „Iuda - trădătorul”. Votul până la urmă e de milioane, dar nu de aur. Eu tot spun că partea mea raţională nu vrea alegeri anticipate, cea emoţională/afectivă vrea. Cu partea afectivă e clar – cred în idealuri. Că o să mergem prin sate[...]

    Citește mai departe
  • Pentru a citi post'ul, ascultati: httpv://www.youtube.com/watch?v=BGvd-C7bw8g Iată azi cineva avea status pe FB, că Parlamentul/Senatul a ars doar în Roma Antică, Germania şi Moldova. În toate trei cazuri s-a dat vina pe Opoziţie. În toate trei cazuri este vorba de dictatori. Nero a vrut un spectacol bun şi l-a primit (redat tare bine in cartea lui Sienkiewicz "Quo Vadis, Domine"). După incendierea Reichstagului s-a instaurat dictatura, la noi - teroarea. În primele două cazuri, atât Nero, cât şi Hitler s-au sinucis. Desigur nu până a ucide alte câteva sute/mii/milioane de oameni. Ce îi aşteaptă pe ai noştri?:) Bunica imi spunea când eram mică "Nu te juca cu focul, că îţi arde cojocul" şi nu m-am jucat. Alţii se pare că nu ştiau asta;) [ad#234x60-created-81908]

    Citește mai departe
  • Hai că s-a întors lumea de la sate... se poate de scris pe blog. Nimeni încă nu a uitat ce a fost săptămâna trecută? Eu nu o să încerc să fac investigaţii, ci doar o să scriu ce nu am înţeles din tot ce s-a întâmplat. Buuuun, să recapitulăm. Despre aşa-numita revoluţie am scris anterior şi foarte multă lume a pus deja întrebările care trebuiau a fi puse (de ce nu s-au apărat clădirile? De ce nu a demisionat ministru de interne pentru impotenţa de a le apăra? De unde au apărut tinerii care aruncau cu pietre? De ce nu au stins focul la Parlament pompierii? Unde era Guvernul provizoriu? De ce s-au atacat clădirile şi s-au lăsat după aia în voia sorţii? Şi multe alte întrebări, care ridică şi mai multe întrebări). Ce n-am înţeles eu. Unde era Opoziţia? Luni seara, când aşa-zişii organizatori au plecat, mulţimea tot mergea dintr-o parte în alta. Unu striga „Hai la CEC”, hai la CEC. Şi în această mulţime, unde am întâlnit şi cunoscuţi comunişti (ce căutaţi acolo, a?), erau şi d[...]

    Citește mai departe