Arhivă după etichete: primar bun

  • * Pentru a citi, ascultați asta. În alegerile locale, de regulă, există turul doi. De aceea, avem luxul de a citi programele candidaților, de a-i întreba, poate direct, despre planuri de soluționare a problemelor și de a-i vota pe cei care, cel puțin, se prefac că ne cunosc prioritățile. Apoi urmează sfârșitul lumii în care trebuie să alegem din doi candidați. Dar până atunci mai este. Frustrarea legată de Chișinău este atât de mare, atât de înrădăcinată și complexă, încât nu poate fi acoperită într-o postare pe blog. Ea începe de la faptul că în Chișinău se face nu doar politică, dar geopolitică; continuă cu imaginea foarte proastă a consilierilor pentru care acest loc de muncă (altminteri onorabil) e un simplu prilej de a face bani din otkat-uri; este întărită de lipsa de profesionalism și interes, și coruptibilitatea funcționarilor publici; și este culminată de apatia, lipsa de energie și cultură a locuitorilor Chișinăului. Noi scrâșnim din dinți că nu ne interesează deport[...]

    Citește mai departe
  • La sfârșit de 2006, vroiam să intru cu România în UE și să trec pentru ultima data granița fără de viză. La Sibiu. Un oraș European cochet, cu un centru istoric bine amenajat, evenimente culturale de tot felul și o mulțime de turiști. Sibiul nu a fost mereu așa. I-a luat câțiva ani să ajungă european și i-a mai trebuit un primar bun. Dezvoltarea orașului coincide cumva cu preluarea funcției de primar de către Klaus Iohannis. În anul 2000, acesta devine primar, iar în iunie 2012 câștigă al patrulea mandat cu un 77,9 la sută din voturi. German de origine, se pare că acesta a adus în oraș acea ordine, disciplină, consecvență și eficiență, care atât de des este asociată cu firea germane și atât de des se pomenește că le lipsește românilor (cel puțin ăstora din Republica Moldova). Ce a făcut Iohannis? A îmbunătățit infrastructura orașului, a restaurat centrul istoric, a adus căldură în școli, a redus birocrația, a creat locuri de muncă și a redus șomajul. Cine este Klaus Ioha[...]

    Citește mai departe
  • Lupta cu corupția, acest clișeu și păcăleală, e un efort continuu. Cel mai bine e de început această luptă a doua zi după ce ești ales. Cu câteva luni înainte de alegeri, nu prea funcționează. Când independența Kosovo a fost recunoscută, Viorel a scris: mulțumim, Kosovo, în sfârșit Chișinăul nu este cea mai urâtă capitală. Shpend Ahmeti e primar de doar jumătate de an, însă oamenii deja vorbesc despre el. El cel mai probabil nu o să reușească să facă din Priștina cel mai frumos oraș al lumii, nu o să coloreze arhitectura sovietică cum o făcuse Rama, sau să facă un oraș global cum a făcut-o Maragall, însă a început ceea ce trebuie să facă orice primar al unui orășel mic, fără mari moșteniri culturale și istorice, să lupte cu corupția. La cinci luni după ce a devenit primar al uneia din cele mai corupte capitale, din una din cele mai corupte țări, Ahmeti a scăpat de o tentativă de omor. Când faci lucrurile corect, îți faci și dușmani. Iar mafioții moldoveni sunt niște amatori pe[...]

    Citește mai departe
  • Să vorbim despre un primar de pe alt continent. Din Asia. Dintr-un oraş plin de conflicte, sărăcie şi haos din Indonezia. Un primar care în doar şapte ani de mandat reuşeşte să rezolve problema comercianţilor stradali, iar lista lui de realizări este atât de mare, încât hotspot-urile cu Internet pot trece neobservate. Joko Widodo devine primul primar ales democratic al oraşului Surakarta, pe scurt Solo. Un oraş haotic, plin de mahalale sărăcăcioase, cu 6000 de vânzători stradali, cu trafic rutier aglomerat, gunoi, servicii publice de proastă calitate, birocraţie şi corupţie a sistemului; cu o multitudine de grupuri etnice, mereu o sursă de conflict.Un oraş despre care se zvonea că are organizaţii teroriste care ar fi avut legătură cu bombardamentele din Jakarta din 2005. Iar între primar şi funcţionari era o comunicare defectuoasă, în detrimentul cetăţenilor. Jokowi, născut în 1961,  absolveşte studii forestiere şi la 19 ani deschide propria lui afacere de export de mobilă. Aşa c[...]

    Citește mai departe
  • După ce am citit și scris despre cinci primari, a apărut un fel frustrare. Erau primari de tot felul, din orașe bogate sau sărace, din Vestul sau Estul Europei, din orașe mici sau mari. Ei erau primari buni, care lucrau pentru oraș, nu pentru partid, colegi de partid sau idei stelare. De două săptămâni, eu nu mai folosesc transport public, în general transport, însă nu pot zice că dragostea mea pentru Chișinău a devenit mai mare. Centrul istoric al Chișinăului este un ghetto pentru pietoni, este plin de case pustii și geamuri sparte, pe-alocuri este iluminat, descoperi cum Café Café cu nerușinare ia jumătate de trotuar și cum au fost ciopârțite casele de odinioară. Însă despre asta un text aparte, cu fotografii. Și am vrut să nu mai scriu despre primari. Însă atâția oameni drăguți îmi trimit link-uri, oameni necunoscuți transmit email-uri, încât am zis, măcar o dată, să mă țin de cuvânt. *** De 8 martie, femeile se felicită și vorbesc despre ceea ce ar putea fi, dar nu sunt. C[...]

    Citește mai departe