Arhivă după etichete: protest permanent

  • „Gata, băieți! Vă mulțumim!”, „Succes, am câștigat!”, „Avem de lucru, n-avem timp de proteste!” Răspunsul este mereu același: protestul este permanent. Protestul început un an în urmă nu era împotriva lui Plahotniuc sau pentru validarea unui mandat de primar, ci pentru revendicarea democrației și „Mai mult bine și mai puțin rău”. Era pentru a ne învăța să reacționăm și să acționăm în caz de orice încălcare sau nedreptate. Era pentru a înțelege că împreună putem schimba lucrurile. Era pentru a înțelege că trăim într-o democrație și cetățenii sunt responsabili de viața lor, nu doar politicienii.  *** Protestul nu este despre un om. Sau despre un regim. Sau despre o guvernare. Sau despre politică. Protestul permanent este împotriva șefilor abuzivi care încalcă drepturile angajaților. Este împotriva hărțuirilor la locul de muncă sau pe stradă. Este împotriva violenței domestice și a polițiștilor care „nu se bagă în familie”. Este împotriva părinților care numaidecât trebuie „să luăm [...]

    Citește mai departe
  • Eu scriu să nu uit. Scriu, nu pentru că m-am chinuit tare mult în această campanie. Nu am candidat. Nu am făcut campanie activă pentru vreun candidat. Acolo mi se pare că este cea mai intensă muncă. Doar am distribuit ziare în care s-a explicat cum se votează, pentru cine nu se votează și cum se monitorizează. 1. Moldovenii sunt informați. Deseori, repet același lucru: moldovenii știu foarte bine cine le sunt oligarhii și hoții. „Dar de unde are Țuțu casă?”, „Eeeei, am văzut ce avere au aceia”, „Dați-le și lor ziar, nu numai nouă!” Ei nu susțin orbește această guvernare. Totuși, oamenii caută informație. Doar că de alt tip de informație. Ei vor confirmarea că mai sunt alții ca ei care urăsc guvernarea, dar, mai important, caută soluții și răspunsuri cum de făcut lucrurile să fie altfel. 2. Moldovenii s-au săturat. Dacă mulți dintre noi mai trăiesc entuziasmul alegerilor, pentru majoritatea este o zi ca oricare alta, cu o sclipire de speranță, dar, mai degrabă, resemnarea că mai [...]

    Citește mai departe
  • Sâmbătă dimineață. Poate de mai lenevit? De lucrat la acele minimum trei chestiuni arzătoare? Sau să termin totuși Moscow-Petushki să ridic challenge-ul rușinos de pe Goodreads care îmi tot amintește că mai trebuie de citit? Nu, trebuie de băut cafea și de scris raport despre ce a fost ieri la Occupy Guguță. Este destul de bizar sentiment să simți că ești la locul potrivit, în momentul potrivit, cu oamenii potriviți, în timp ce democrația în țară degradează constant, dreptul la vot este anulat, iar tot ce poate face guvernarea, urâtă de majoritatea populației, este să dea vina pe partenerii străini. Occupy Guguță a apărut din fireasca necesitate de a răspunde la întrebarea Ce e de făcut?, într-un context de nedumerire amestecat cu tristețe și rezumat cu: nu pot să cred că au ajuns atât de departe/atât de jos. Ceea ce continuă să fie, depinde de fiecare membru al comunității, indiferent de momentul în care s-a alăturat. Sunt constant uimită de felul cum se organizează lum[...]

    Citește mai departe
  • În 2013, scriam despre cum în țară totul trebuie să fie foarte-foarte rău și atunci lumea se va trezi. Cinci ani mai târziu, am ajuns. Acum nu e niciun fel de sfârșit. E doar ocazia pentru un nou început. Fără jumătăți de măsură. Cred că pentru prima dată eu am un deosebit sentiment de mândrie față de cetățenii acestui stat. Am discutat cu români, cu ruși și cu unguri, triști din cauza cetățenilor lor care susțin anumiți politicieni și anumite guvernări. În Moldova, în ciuda aruncării milioanelor în televiziuni, în troli, în experți; în ciuda, hărțuirii și șantajării primarilor; în ciuda, presiunilor pe funcționari din toată țara; în ciuda, aruncării banilor pentru a apărea în fotografii frumoase și articole în ziare străine obscure; avem o guvernare care este susținută de mai puțin de 10% din populație. Mai mult, avem o guvernare urâtă de majoritatea cetățenilor. Multe alte state nu au acest privilegiu. Deja e mai bine. Nici comentarii despre făcutul bagajului nu prea [...]

    Citește mai departe
  • Alaltăieri, pe lângă Primărie, la protest, un tânăr duhnind a alcool, ne întrebase: voi împotriva lui Ceban sau a lui Năstase? L-am îndemnat să bea un pahar de apă înainte de somn și i-am zis că sper să țină minte a doua zi că oamenii ies la protest pentru că li s-a furat dreptul la vot, dreptul de a-și alege conducătorii - un element fundamental al oricărei democrații adevărate și funcționale. I-am zis să urmărească știrile, pentru că este datoria lui de cetățean să o facă, nu a mea să îi explic. Dincolo de faptul că el mi-a zis că o să bea bere, atitudinea mea de pe piedestal de: “ia și citește, ia și învață, cum tu nu știi?” nu a ajutat vreodată vreo mișcare populară. Dar noi avem tendința să facem asta, uitând că provenim din medii mai privilegiate, sau faptul că suntem plătiți, în virtutea job-ului nostru, inclusiv pentru a citi știri. Alții nu au nici timp, nici răbdare, nici interes pentru asta. Și asta e ok. Tot noi, cu brunch-urile de 20 de euro, cu un simplu avocado p[...]

    Citește mai departe